Teodora JURMA – FABRICA DE POVEŞTI

Tipărită la Editura „Limes” (Cluj-Napoca), în cunoscuta colecţie pentru copii „GAVROCHE”, girată de d-na Ana Petean, FABRICA DE POVEŞTI este cel de-al cincilea volum al scriitoarei TEODORA JURMA. Profesoară de fizică, intelectual complet, influenţată de poetul-matematician Ion Barbu, criticii au reperat-o la elementele şi simbolurile stranii, enigmatice, pe care Aristotel le-a aşezat după, în spatele fizicii, adică metafizice. Teatrul şi literatura pentru copii sunt cele mai dificile genuri ale literaturii. S-a spus şi se spune continuu: copiii trăiesc într-o altă lume, în care trebuie să pătrunzi, mai întâi, trăindu-le tu însuţi copilăria poetic, „căzând, intrând în mintea şi gândirea lor fragedă”, apropiată de basm. Volumul Teodorei Jurma conţine şapte poveşti: Picioruşul căprioarei, Împărăţia cuvintelor, Povestea săndăluţelor verzi, Gândăcelul auriu, Spicul fermecat, Căsuţa din copac (motiv literar universal, în sec. XX, şi astăzi, din pricina megaconstrucţiilor de locuit etc.). Şi, în sfârşit, Fabrica de poveşti, cea mai realizată.

La un şi mai dificil efort s-a supus scriitoarea Teodora Jurma: să conceapă o carte pentru şcolarii mici. „Luna s-a ascuns după nori, spune Casiana mamei sale, ca să nu o plouă!”, iar sora ei, Anastasia, afirmă: „Oare, dacă îmi dau pe mâini cu pulbere de fluture, aş putea să zbor?”

În genere, universul copiilor este pădurea şi marginile ei (cumva şi marginile Oraşului, azi! Rătăcirile, întâlnirea Crăiesei lacului, a unor arătări (iată una oximoronică: cioară albă!), sporeşte iniţierea, veghea, cunoaşterea. Fabrica de poveşti e, însă, antologică, memorabilă. Bunicul uită să îi spună povestea, seara, nepotului; şi copilului i se pare, în acest chip, că „lumea rămâne în loc”. Fugind, dispărând poveştile din urechea copilului, el rămâne parcă „autist”, „absent”, „mut”. Fără poveşti, lumea nu mai poate continua: „n-o să se mai facă ziuă – n-o să mai răsară soarele!…”

Copilul se refugiază în natură (în pădure!), unde se hrăneşte, singur şi mut, cu „salată de alge, libelule prăjite şi mugur de nufăr, rostogolite, toate, prin miere şi smântână”. O căprioară albă îi dăruieşte un corn. „În locul cuvintelor  şi a poeziilor şoptite de bunicul, se aşezase ceaţa, aburul întunecat şi nori pământii. Suflând în corn, se înalţă în faţa sa un castel (al zilelor de azi): o importantă fabrică de poveşti”.

Copilul reia poveştile, cele o mie şi una, ale unei alte Şeherezade, mici. Apărând cuvintele, apare lumina, muzica, dinlăuntrul lor, limbile şi memoria oamenilor!… Lumea s-a regăsit!…

Scriitoarea Teodora Jurma a scris o carte  remarcabilă, coborând în lumea şi universul copiilor, învăţând, de la micuţele ei „personaje”, fiicele sale Casiana şi Anastasia, şi colegele lor, din lumea copilăriei dintâi.

Constantin ZĂRNESCU