Tema romilor provoacă divergenţe în guvernul francez: Hollande adoptă “metoda Mitterand”

Le Monde

Stînga franceză, aflată în prezent la putere, este condamnată să se confrunte cu aceleaşi vicisitudini şi conflicte interne? Aşa s-ar părea, în condiţiile în care evoluţia evenimentelor din ultimele zile din Franţa seamănă izbitor cu un episod mai vechi. La acea dată, “mărul discordiei” din guvern îl constituia problema controlului identităţii, astăzi disputa a fost declanşată de problema romilor.

Era începutul anului 1982. François Mitterand se afla la Elysée de numai cîteva luni şi deja doi dintre miniştrii săi se “ciondăneau” în public. “Dueliştii” se numeau Gaston Defferre şi Robert Badinter. Unul era ministru al afacerilor interne, celălalt – ministru al justiţiei. Disputa lor, care viza controlul identitar, domina cronica unei vieţi guvernamentale ale cărei sinuozităţi delecta presa şi bucura opoziţia.

Premierul Pierre Mauroy încercase atunci să-i tempereze pe cei doi, însă nu a obţinut nicio acalmie. După aceasta, preşedintele François Mitterand i-a convocat la Elysée: “Preşedintele era furios, ne-a spus că Mauroy a fost prea blînd şi că noi doi sîntem nişte incapabili”, îşi aminteşte Badinter. Preşedintele Mitterand i-a anunţat că textul reformei în ceea ce priveşte “controlul identitar” va fi avizat de acum încolo la Elysée.

În mod public, “chemarea la ordine” a lui Mitterand a luat forma unui decret semnat de premier şi publicat în ziarul Le Monde la 19 martie 1982.

La 30 de ani de la acele evenimente, miercuri 2 octombrie, a fost aproape acelaşi discurs, enunţat de preşedintele François Hollande şi de premierul Jean-Marc Ayrault. Premierul şi-a susţinut discursul în faţa cabinetului de miniştri, preşedintele – în faţa Adunării Naţionale, pentru a pune capăt etalării publice a dezacordului dintre miniştrii Cecile Duflot şi Manuel Valls pe marginea problemei romilor.

Poate îndoindu-se de faptul că această “chemare la ordine” ar fi suficientă, preşedintele Hollande şi premierul Ayrault au formulat încă o exigenţă: ca orice intervenţie a unui ministru în mass-media să fie avizată la Matignon (sediul premierului). Şi de data aceasta, decizia aminteşte de una mai veche, impusă în 1983 de istoricul Max Gallo, la puţin timp după ce a fost numit purtător de cuvînt al guvernului.

După 30 de ani, poate părea ciudat că o regulă care nu şi-a demonstrat atunci eficacitatea a fost scoasă din nou pe tapet. De altfel, Francois Hollande cunoaşte foarte bine limitele acesteia: în 1983, el era directorul de cabinet al lui Max Gallo.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.