Teatru Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, vineri, 2 decembrie, ora 20

“Ubu roi”, să rîdem de slăbiciunile oamenilor…

Să recunoaştem, ne era dor de Alfred Jarry, ne era dor de Ubu roi, ne era dor de teatrul absurdului. Ne era dor pentru că timpurile sînt de aşa natură, pentru că se pare că ne-a rămas numai… rîsul, hazul de necaz. Din păcate pentru noi, nici aceste momente nu sînt dese. Ne bucurăm şi rîdem tot mai puţin, acesta este adevărul. Premiera de vineri seara este cel mai bun prilej de a ne simti bine, fie si numai pentru citeva ore.

Ubu roi este textul care l-a impus pe Alfred Jarry (septembrie 1873 – noiembrie 1907) conştinţelor noastre. Deşi Alfred Jarry ar trebui cunoscut şi prin celelalte texte dramatice şi mă refer la Cesar – Antechrist (1895), Ubu cocu (1898), Ubu enchaine (1899). Romanicerul Alfred Jarry este bine reprezentat, am în vedere Zilele şi nopţile, Messaline, Supervirilul, Faptele şi opiniile doctorului Faustroll, romane traduse în limba română. Mai intră în discuţie poeziile, eseistica, jurnalismul lui Alfred Jarry, alte nivele reprezentative pentru creator. Plusul îl regăsim în activitatea editorială şi în cea de cofondator de teatru, Theatre des Pontins, a cărui baze au fost puse în 1896, alături de Jarry aflîndu-se Franc Nohain şi Claude Terrasse. În fine, mai trebuie amintit faptul că Alfred Jarry este considerat creatorul patafizicii, “ştiinţa soluţiilor imaginare, ce acordă simbolic liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”.

Cu Ubu roi, Jarry deschide calea teatrului absurdului. Piesa a avut premiera la 10 decembrie 1896, pe scena Theatre de L’Oeuvre, cu Firmin Gernier prim interpret al regelui Ubu. În anul 1898 Ubu roi este montat pe scena Thaetre des Pantins, spectacol cu marionete, în care Jarry introduce şi Ubu cocu.

Cele trei piese Ubu nu sînt altceva decît satire la adresa autorităţilor timpului, autorităţi obtuze, barbare şi dictatoriale în şi prin pretenţiile afişate.

Pe scena Teatrului Maghiar de Stat Cluj – Napoca, Ubu roi este pusă în scenă de regizorul francez Alain Timar, regizor stabilit la Avignon, fondator şi director al Theatre des Halles, 1983.

Creaţiile lui Alain Timar sînt tot atîtea deschideri spre alte culturi, aşa se explică numeroasele şi mai ales, diversele puneri în scenă. Şi atunci trebuie să menţionez texte şi lucrări precum Aşteptîndu-l pe Godot de Samuel Beckett, Rinocerii şi Scaunele de Eugen Ionescu, Sfîrşit de partidă de Beckett, Procesul – dramatizare după Kafka, Scrisori indiene de Gerty Dambury, Arthur K de Herve Royer, La grand roue de Vaclav Havel, Cameristele de Jean Genet, Babel Taxi de Mohamed Kacimi, Penser Bonheur – propunere teatrală după scrierile filosofului francez Robert Misrahi, acesta din urmă pentru stagiunea în curs la Theatre des Halles.

Alain Timar este un cosmopolit, o recunoaşte chiar el, unul “căruia îi place să rupă barierele şi să depăşească graniţele reale sau false”.

În fine, mai putem scrie şi despre plasticianul care este Alain Timar, cu expoziţii la Paris (SAD Grand Palais), la Waregem, Kortrijk,… Aşa se explică faptul că punerile în scenă sînt împlinite şi prin scenografiile realizate de Alain Timar.

Viziunea lui Alain Timar asupra textului Ubu roi este pe cît de interesantă, pe atît de incitantă. Vă supun atenţiei doar un fragment, citez, “Să rîdem de slăbiciunea oamenilor, dar să privim îm acelaşi timp în oglindă. Găsim în noi o parte din Tatăl Ubu şi Mama Ubu, atît bunătate cît şi răutate, umbră şi lumină, putere şi slăbiciune, servitor şi stăpîn, bărbat şi femeie, erou şi trădător, sfînt şi criminal. Ne asemănăm cu aceste personaje. Să rîdem deci cu toată inima de noi înşine, să rîdem cu lacrimi”.

Ne vor face să rîdem şi să ne simţim bine, Bogdan Zsolt, Dimeny Aron, Farkas Lorand, Keresztes Sandor, Szucs Ervin, Vata Lorand, Albert Csilla, Gyorgyjakab Eniko, Kato Emoke, Laczo Julia, Skrovan Tunde şi Varga Csilla; regie, decoruri, costume – Alain Timar.

Demostene ŞOFRON