Teatru Festivalul internaţional INTERFERENŢE, noiembrie – decembrie 2012

Întîlniri spirituale pe axa Volksbuhne Berlin – Teatrul Dramatic Iugoslav

marţi, 4 decembrie, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca

Prima întîlnire este cea cu actorii companiei germane Volksbuhne am Rosa – Luxemburg Platz, companie teatrală cu un trecut de invidiat. Volksbuhne a fost proiectat de Oskar Kaufmann şi construit între 1913 – 1914, în centrul Berlinului. Motto-ul este unul sugestiv, ‘Die Kunst dem Volke/Artă pentru popor’, ideea fiind cea a unui teatru pentru clasa muncitoare, accesibil ca preţuri şi programe. În timpul celui de al doilea Război mondial, teatrul a fost aproape în totalitate distrus. Arhitectul Hans Richter a pus la punct planurile reconstrucţiei, cu o simplificare a exteriorului, este perioada cuprinsă între 1950 – 1954. Şase sînt sălile teatrului, Grosses Haus, Roter Salon, Gruner Salon, 3 Stock, Foyers şi Pavillon, săli dedicate teatrului, concertelor, filmelor, lecturilor publice. Repertoriul este vast, cu lucrări de la Moliere la Dostoievski, Cehov, Brecht, Heinrich von Kleist, Alexandre Dumas, Jean Genet, Seneca, Jakob Hein,…

Wozzeck – marţi, 4 decembire, orele 17 şi 21, sala Studio – după Buchner şi Alban Berg, a avut premiera în stagiuna 2007/2008. Regia îi aparţine lui David Marton, adaptarea muzicală Sir Henry, decoruri şi costume Caroline Harper, în distribuţie Yelena Kuljic, Max Hopp şi Sir Henry.

Cea de a doua întîlnire a zilei este cu actorii Teatrului Dramatic Iugoslav, Belgrad, Serbia.

Teatrul a fost fondat în 1947, prima premieră, ‘The King of Betainov’ de Ivan Cankar, avînd loc un an mai tărziu, 1948. Repertoriul este de referinţă, de la autori de notorietate precum Korki, Goldoni, Moliere, Shakespeare, la reprezentanţi ai dramaturgiei naţionale moderne şi contemporane.

Scaunul lui Elias – marţi, 4 decembrie, ora 19, Sala Mare – a avut premiera în 2010, 16 octombrie, jucîndu-se mereu cu sala plină. Adaptarea şi regia sînt semnate de Boris Lijesevicm decoruri Gorcin Stojanovic , costumele Maja Mirkovic, cu Svetozar Cvetkovic, Vlastimir Duza Stojiljkovic, Maja Izetbegovic, Jelena Trkulja, Renata Ulmanski, Bane Jevtic.

Regele a murit. Trăiască regele.

Ce faci cînd ştii că mai ai o oră şi jumătate de viaţă ? Multe nu prea sînt de făcut, să recunoaştem. Poate doar să-ţi rememorezi trecutul, momentele importante, căutînd să-i convingi pe cei din jurul tău, dacă sînt, că ai făcut bine ce ai făcut. Dar oare este chiar aşa ?

Regele moare de Eugen Ionesco a fost scrisă în 1962, premiera fiind pe scena Theatre de PAlliance Francaise, în regia lui J. Mauclair. Au trecut de atunci 50 de ani şi Regele moare se joacă în continuare, aşa cum se joacă Rinocerii, Scaunele, Cîntăreaţa cheală, Lecţia, Omul cu valize sau Jacques sau supunerea, cele mai cunoscute şi repet, puse în scenă.

De data aceasta, ne-am bucurat de un Regele moare pus în scenă de Silviu Purcărete împreună cu cei de la Les Arts et Mouvants. Spectacol în care Purcărete (regizor, decoruri, lumini), Vasile Şirli (muzica), Jayne Morley (costume, machiaj), Jacques Bourgaux, Marie Cayrol, Daphne Millefoa, Karelle Prugnaud, Laurent Schuh şi Vojko Zidar în rolurile principale, pun bine în lumină principalele teme ionesciene, teme obsesive putem spune. Şi teme obsesive înseamnă viaţă şi moarte, curaj şi demnitate, responsabilitate dar şi laşitate, dictatură, putere, tiranie, războaie, adevăr şi minciună, megalomanie, dramaturgia absurdului (“S-a sfîrşit cu drama, cu tragedia. Tragicul devine comic, comicul devine tragic”). Berenger I este prototipul dictatorului megalomanic, mediocru ca om şi suveran, conducător gata să calce pe cadavre pentru a-şi atinge scopurile. Este sinteza regimurilor totalitare în lume, la o vîrstă mitică de paisprezece veacuri, marcate de cruzime. Este suveranul unui regat pe cale să se prăbuşească, să dispară. Mai are la dispoziţie o oră şi jumătate de viaţă, 90 de minute ce pot sintetiza esenţa existenţei umane. Puţin sau mult, dar cu posibilităţi reduse de a mai întreprinde ceva concret, într-un palat conceput ca spaţiu al propriei decăderi. Şi nici cei din jur – Guardul, Doctorul, Regina Margareta, Juliette, Marie – nu sînt dornici să-l ajute prea mult. Acesta este Eugen Ionesco, aceasta este propunerea regizorală marca Silviu Purcărete, un spectacol concentrat, în care te implici de la primele replici. Regele a murit. Trăiască… regele !

Demostene ŞOFRON