Suveranitatea Statului Român e grav amenințată de înstrăinările frauduloase de păduri, terenuri și clădiri (II)

Cotidianul “Făclia” prezintă cititorilor săi, în actuala ediție, cea de-a doua parte a interviului realizat cu prestigiosul avocat Ioan Sabău-Pop, profesor universitar emerit dr. la Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative a Universității “Petru Maior” din Târgu- Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj.

Reputatul specialist în materia proprietății evidențiază că toate deciziile prin care urmașii optanților maghiari au fost împroprietăriți fraudulos după 1990, în acțiuni de așa-zisă “retrocedare” sunt REVIZUIBILE. “Sunt voci care spun că legea nu se aplică retroactiv. NU ESTE ADEVĂRAT. Legea 59 din 1993 prevede clar că prin modificarea Legii Fondului Funciar din 1993, toate soluțiile date cererilor de «retrocedare» formulate de urmași ai optanților maghiari sunt revizuibile. Curtea Constituțională a precizat că revizuirea este posibilă”.

Reporter Făclia: Restitutio in integrum, principiu trâmbițat din răsputeri de PNȚCD după 1990, are, precum era de așteptat, consecințe catastrofale. În nici o altă țară fost-socialistă nu s-a întâmplat o asemenea barbarie. Personaje ajutate de justiție și de pretinși oameni ai legii au ajuns, cu acte false, proprietari pe sute de hectare de pădure, terenuri agricole, pe clădiri și chiar pe sate întregi. Ce a urmat: păduri seculare unice în Europa au fost tăiate la ras. Jaful continuă, chiar dacă fabricile miliardarului austriac Gerald Schweighofer au fost și încă sunt acuzate pentru achizițiile de material lemnos de la rețele de crimă organizată care defrișează imense suprafețe forestiere din arii protejate din Munții Carpați… 

Prof. univ. av. Ioan Sabău-Pop: Restitutio in integrum este un principiu al dreptului roman care nu-și mai găsește aplicabilitate totală în vremurile noastre. Restitutio înseamnă că dacă cineva trebuie să primească, de pildă, zece ulcele, toate cele zece trebuie să-i fie date. Proprietatea asupra terenului agricol, asupra pădurii, asupra unei clădiri nu se mărește și nu se micșorează, este aceeași și trebuie să folosească statului în totalitatea lui. Ungaria de pildă, nu are legislație în baza căreia România să poată cere Fundația Gojdu – mutată la Sibiu de la Budapesta în anul 1912. Iată, sunt 110 ani de atunci și nu s-a făcut nimic pentru recuperarea patrimoniului de valoare excepțională al Fundației.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut