Statul – prost manager?!

ILIE CĂLIAN

Dacă ştii să dirijezi discuţia, chiar şi un copil de clasa întîi îţi va declara cu seriozitate că statul e un prost manager, sau că peştele de la cap se-mpute, ori că politicienii sînt de vină pentru toate. Vă amintiţi că această idee – cum că statul e prost manager şi, ca atare, trebuie făcută o privatizare rapidă a întregii economii naţionale – a fost calul de bătaie al multor politicieni, politologi, economişti şi gazetari imediat după decembrie 1989? Oare de ce?

Mai întîi – am mai spus-o – statul este o abstracţiune: el gestionează, “manageriază”, prin oameni. Oameni care sînt cinstiţi sau nu; care sînt competenţi sau nu; care sînt harnici sau nu; care sînt eficienţi sau păgubitori. Mai exact: statul sîntem cu toţii, iar contribuţiile noastre la venitul general al statului sînt gospodărite de nişte funcţionari. Tot românaşi de-ai noştri – care se bat cu toţii cu pumnu-n piept că sînt cinstiţi, competenţi, harnici şi eficienţi. De fapt, lozinca asta, referitoare la statul prost manager, are rostul, în primul rînd, nu de a întări autoritatea şi eficienţa statului – prin sublinierea unor slăbiciuni inerente -, ci de a justifica furtul din proprietatea statului. Iată, ieri am aflat despre o formidabilă reţea – urmărită încă din 2005 -, alcătuită din angajaţi ai statului, de la CFR Călători, care ar fi izbutit să fure statului circa 270 de milioane de euro – după estimările aproximative de pînă acum. O reţea în care sînt cuprinşi sute de oameni – mii, dacă le luăm în calcul şi familiile – din toate “regionalele” de transport feroviar de călători. O reţea “transpartinică” (şi, aş adăuga eu, transsindicală, transpoliţistă, transjandarmieră, transjuridică). Poate că la un anumit nivel ori în anumite cercuri politice şi de afaceri, falimentarea întregului CFR şi, simultan, pe bucăţi, a fost un proiect de amploare. Să zicem că vinovat ar fi fost un grup de politicieni şi oameni de afaceri, inclusiv şefi “de sus” ai CFR şi Ministerul Transporturilor, care, după flotă, trebuiau să distrugă transportul feroviar, pentru a fi apoi “privatizat” spre folosul cuiva. Dar sutele, miile de cetăţeni “cinstiţi” care s-au angajat în slujirea acestui imens mecanism de furt colectiv – călătorii?!

Statul e prost manager! Vă rog să-mi explicaţi cum a putut statul român – începînd din a doua jumătate a secolului XIX – să asigure buna funcţionare a căilor ferate, a poştei, telefoanelor, radioului etc. – trecînd prin două războaie mondiale, cum a putut să asigure buna funcţionare a acestora?! Au asigurat funcţionarea acestor servicii strategice de transport şi telecomunicaţii şi statul începutului capitalist, şi cel interbelic, cu şi fără dictaturi, şi cel comunist, cu dictatura sa – şi, deodată, statul democraţiei parlamentare şi economiei de piaţă nu mai poate. Dar în alte ţări de ce se poate? De ce acolo statul nu este “prost manager”?! Evident, dacă mentalitatea furtului, minciunii, înşelăciunii, şmecheriei – transformată în model de succes în viaţă – nu ar fi cuprins o parte foarte mare – dacă nu chiar majoritatea populaţiei -, ideea aceasta ar fi fost primită cu prudenţă sau respinsă, găsindu-se explicaţia simplă: inducerea ei are ca scop final tocmai încurajarea furtului şi, de aici, falimentul firmelor respective, pentru ca în locul lor să se instaleze ca “salvatori” o serie de “jmecheri”. Apropo: să fie adevărat că CFR Călători are, din partea statului, o compensaţie de 42%, iar micile companiii private de transport feroviar de călători au 80%?! Dacă e aşa, atunci e clar că nici falimentul CFR, nici al Poştei, nici al Telefoanelor, nici al altor regii ale statului nu este întîmplător, ci aceste jafuri sînt puse la cale “la nivel înalt” – în ţară şi în străinătate -, profitînd de faptul că populaţiei i se pare firesc că tot ce aparţine statului să fie prădat. Nu mă mai refer la alte domenii strategice, de la centralele electrice la minerit, petrol, gaze, sistemul de irigaţii etc.

Dar ar fi fost posibil, oare, acest jaf colosal, la nivelul unei ţări ca România (a şaptea ca mărime în UE), dacă noi, toţi, am fi înţeles că statul nu este altcineva decît noi toţi – că, adică, dacă zicem că statul e prost manager, înseamă că noi înşine, întreaga naţiune, sîntem un prost manager?! Nu contest că există numeroase firme străine care păgubesc statul român. Dar cea mai mare pagubă i-o fac propriii cetăţeni. Care tot pe “stat” îl acuză că nu le oferă aia ori aia …