Sondaje îndoielnice

ILIE CĂLIAN

  Majoritatea electoratului român nu este interesată de sondajele de opinie politică şi nici nu se osteneşte să le înţeleagă. Analiştii politici şi gazetarii ştiu despre ce este vorba şi le comentează nu atît pentru a afla cu exactitate ce gîndeşte electoratul, cît pentru a descifra starea de spirit şi intenţiile partidelor care comandă sondajele – sau ale altor instituţii, organisme etc., bineştiind că în spatele lor tot interesele politice se află (iar mai în spate – interesele unor grupuri de afaceri, interne şi externe).

Recent au apărut “pe piaţă” două sondaje: unul realizat de CCSB (realizat în perioada 11–14 februarie, pe un eşantion de 1.003 persoane) şi un altul al CSOP (realizat în perioada 16-17 februarie, pe un eşantion de 725 de persoane selecţionate aleator, din “gospodării” cu telefon fix ori mobil). Precizez de la început că nu am încredere în acurateţea unor sondaje pe eşantioane minimale sau micronice, cum este al doilea caz, mai ales din motive strict metodologice, dar şi suspicios fiind în legătură cu sinceritatea electoratului nostru cînd îşi expune opiniile. Pe de altă parte, din cauza feluritelor interese, sondajele de opinie sînt foarte diferite unul de altul, astfel că este greu să le verifici – prin compararea răspunsurilor la aceeaşi întrebare din mai multe sondaje, întrucît nu sînt făcute nici după exact aceeaşi metodologie, cu exact acelaşi tip de eşantion şi aceleaşi întrebări, nici în acelaşi timp.

Iată o mostră. În primul sondaj, la întrebarea intenţiei de vot, 57% au optat pentru USL, 18% pentru PDL, 12% pentru PP-DD. Două zile mai tîrziu, dar în al doilea sondaj, răspunsurile sînt mult diferite: USL – 47%, PDL – 20%, PP-DD – 18%. Nu trebuie să fii foarte informat pentru a şti că persoane precum Gigi Becali şi Dan Diaconescu sînt folosite de Putere pentru a rupe o parte din electoratul USL. (De altfel, cît de aiurea este sondajul CSOP ne demonstrează bine un alt exemplu. CSOP ar fi urmărit permanent şi, nu-i aşa? cu deosebită grijă, din ianuarie pînă acum, anumite teme. Astfel, cică în 3-4 februarie, 5% din cei chestionaţi au spus că nu au auzit de aşa-zisa grevă a parlamentarilor USL, pentru ca în 16-17 februarie numărul acestora să fie de 6%. Să fi scăzut procentul, după două săptămîni, ar fi fost normal. La CSOP e invers.)

Între cele două sondaje, diferă semnificativ şi numele personalităţilor despre care s-a cerut părerea celor chestionaţi, ceea ce face aproape imposibilă o comparaţie utilă – alta decît, cum spuneam, de a şti “unde bate” unde anume “sponsor” al sondajului. În orice caz, este de observat că în al doilea sondaj atît Traian Băsescu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, cît şi PDL, UNPR şi UDMR sînt mai bine cotate decît în primul. De tot hazul este o comparaţie între felul în care este perceput preşedintele Băsescu. La CCSB, Traian Băsescu are 14% încredere (urmat de Emil Boc, cu 13%). La CSOP, Băsescu are 19% încredere, Boc – 17% – dar Dan Diaconescu are aceleaşi procente ca Băsescu, iar Gigi Becali – chiar mai mult: 23%.

Nu voi mai comenta opiniile despre personalităţi politice şi partide. Mă voi rezuma să închei cu încrederea în anumite instituţii, după sondajul CCSB. De cea mai mare încredere se bucură pompierii – 94% -, adică exact cei de care, alături de SMURD, se “legase” preşedintele Băsescu. Pe locul doi – Armata – cu 81%. Biserica a ajuns pe locul trei – cu abia 79%. Aştept cu interese un sondaj serios, după încheierea operaţiunii Crivăţul, în care noul guvern şi-a pus speranţa că, prin mobilizarea masivă a Armatei şi Jandarmeriei, îşi va recîştiga încrederea populaţiei. Poate va creşte încrederea în Jandarmerie şi Armată. Şi, mai ales, aştept un sondaj temeinic, realizat la nivel profesionist din cap în coadă, cu măcar 2.000 de persoane şi fără bănuiala că ar urmări să favorizeze, într-o campanie electorală, un partid sau altul.