Solidaritate de partid sau trădare naţională?

Ilie CĂLIAN

Cînd Băsescu s-a grăbit să  mulţumească unor lideri politice şi state care au făcut presiuni asupra Guvernului, Parlamentului, Curţii Constituţionale şi a însuşi poporului român pentru a-l meţine în funcţia de preşedinte, faptul mi s-a părut explicabil, sub raport psihologic: le era dator “vîndut”. Am înţeles chiar şi faptul că a aranjat personal Congresul PPE la Bucureşti: le era dator “vîndut”. Adică, era vorba de un act de interes strict personal, emotiv, subiectiv, personal. Dar cînd un partid politic românesc important, care a guvernat din 2008 pînă acum; aşadar, cînd o entitate abstractă – dacă apreciem un partid drept expresia  unei ideologii – mulţumeşte unor străini pentru că au intervenit în treburile interne ale României, atunci nu mă pot gîndi decît la trădare de ţară, trădare a opt milioane şi jumătate de români care au participat – legitim, constituţional – la referendum. A mulţumi străinilor că “i-au pus cu botul pe labe” pe majoritatea concetăţenilor, asta nu se poate numi altfel decît trădare de ţară şi popor. Nu o simplă inconştientă, nu incapacitatea unui Vasile Blaga de a înţelege sensul unor cuvinte.
Din această perspectivă, Congresul PPE de la Bucureşti a fost mai mult decît o sfidare a românilor. Insistenţa cu care unii dintre liderii PPE au continuat să-şi aroge dreptul de a se fi amestecat în opţiunile politice ale majorităţii românilor este mai mult decît o mîrlănie: este semnul poftei dictatoriale a unui grup politic care – după ce s-a impus de trei ori în Parlamentul European şi a dus de rîpă UE în această criză economică, prin deciziile liderilor săi – doreşte să-şi subjuge în continuare comunitatea europeană. Din perspectiva ultimelor evenimente, se evidenţiază mai clar rostul celebrelor “revoluţii colorate”, sponsorizate cu generozitate de anumite forţe economice şi financiare din UE şi SUA: acela de a aduce la conducerea unor ţări din Est guverne şi parlamente care să le servească acestor forţe, prin spolierea unor ţări şi aşa sărace şi incapabile să se apere singure.
În context – în acest context al trădării intereselor naţionale de către PDL şi sateliţii săi, de către Băsescu şi clica din jurul său – merită a aminti un alt fapt, care ne arată şi mai clar cam ce ni se pregăteşte dinspre PPE. Tökes László a anunţat că vrea să-şi înscrie partidul în PPE. E vorba despre Partidul Popular Maghiar din Transilvania (care din titulatură proclamă separatismul). Aşadar, în PPE ar intra – pe lîngă PDL şi UDMR – Forţa Civică a lui MR Ungureanu şi partidul ultraşovin al lui Tökes. Al celui care, chiar de la tribuna acestui congres al popularilor europeni, a cerut federalizarea României, o federalizare care ar face din ţara noastră un stat româno-maghiar. Că liderii PPE n-au avut nimic de zis nu mă miră: cu cît mai mare e dezbinarea, cu atît mai lesnicioasă este stăpînirea dezbinaţilor. Dar ce-a avut de zis la această propunere preşedintele României, Traian Băsescu? Nimic, evident: Tökes László şi Orbán Viktor, premierul Ungariei, sînt prietenii săi – mai importanţi decît poporul român şi România. Nu e Băsescu cel care i-a făcut rost lui Tökes de fotoliul de europarlamentar?! Şi nu e Orbán cel care a cedat un loc al Ungariei unui cetăţean român, pentru a-l transforma pe Tökes în vicepreşedinte al Parlamentului European?! Vă mai trebuie alt exemplu de trădare a interesului naţional de către Băsescu?! Dar dacă Băsescu – din aceleaşi motive bicisnice – nu zice nimic, ce a avut de zis PDL şi fruntaşul său ardelean Vasile Blaga (urmaşul altui ardelean “patriot”, Emil Boc)?! Evident, nu au zis nimic – nici PDL, nici preşedintele său.
Problema reală şi urgentă pentru cetăţenii României, în aceste momente, nu este neapărat aceea de a înţelege subtilităţile democraţiei parlamentare şi economiei de piaţă, ci de a stopa toate încercările de destrăma statalitatea României şi temeliile naţiunii române. De a se implica în viitorul său – nu în cel “de pe urmă”, ci în viitorul imediat. Pînă cînd nu e prea tîrziu.