Societatea civilă solicită Guvernului şi CSM un plan de acţiune pentru protecţia victimelor violenţei sexuale

Reţeaua neguvernamentală „Rupem tăcerea despre violenţa sexuală” şi Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor solicită, printr-o petiţie adresată Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), organizarea unei întîlniri de lucru în vederea stabilirii unui plan de acţiune interinstituţional, cu participarea societăţii civile, pentru asigurarea protecţiei, asistenţei de specialitate şi respectarea drepturilor victimelor şi supravieţuitoarelor violenţei sexuale, informează AGERPRES.

Potrivit unui comunicat de presă al celor două reţele, formate din 22 de organizaţii şi asociaţii, transmis, vineri, AGERPRES, un dialog între ministerele şi instituţiile cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, pe de o parte, şi societate civilă, pe de altă parte, este necesar pentru garantarea accesului la justiţie şi la servicii de asistenţă pentru victimele violenţei sexuale, inclusiv prin armonizarea practicilor existente cu normativele internaţionale de drepturile omului.

Documentul este adresat Cabinetului Primului-Ministru, Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei şi CSM.

„Ne exprimăm revolta faţă de modul în care a fost instrumentat şi mediatizat cazul de viol în grup şi lipsire de libertate din judeţul Vaslui, precum şi de lipsa unei reacţii adecvate, coerente şi ferme a autorităţilor la nivel naţional şi local. Ne exprimăm indignarea privind eliberarea inculpaţilor din arest preventiv şi judecarea lor în stare de libertate pe motivul lipsei antecedentelor penale, deşi trei dintre aceştia au recunoscut fapta, iar violul în grup constituie o agravantă. Presiunile exercitate de către cei 7 agresori din Vaslui aflaţi în libertate şi de către familiile acestora asupra tinerei agresate nu ar fi avut loc dacă legislaţia românească prevedea posibilitatea emiterii unui ordin de protecţie”, se arată în petiţie.

Organizaţiile semnatare ale documentului consideră că lipsa de vizibilitate a altor cazuri de violenţă sexuală creează iluzia că aceste tipuri de infracţiuni sunt rare şi susţin că, în realitate, statisticile arată că peste 600.000 de femei din România au fost la un moment dat victime ale unor agresiuni sexuale, iar dintre acestea un număr infim beneficiază de servicii psiho-sociale şi acces efectiv la justiţie.

„În anul 2014 Poliţia Română a înregistrat un număr de 875 de violuri, iar Parchetul a trimis în judecată 469 persoane fizice pentru această infracţiune”, precizează sursa citată.

Societatea civilă atrage atenţia că în România nu există niciun centru de criză în caz de viol şi violenţă sexuală sau o linie telefonică de urgenţă gratuită pentru victimele violenţei de gen şi lipsesc reglementări legale clare care să asigure victimelor servicii gratuite de specialitate: consiliere psihologică imediată, de criză şi pe termen lung, asistenţă juridică, decontarea certificatului medico-legal, protocol privind asistenţa medicală de urgenţă pentru victimele violenţei sexuale (tratament pentru combaterea bolilor transmisibile sexual, inclusiv HIV, contracepţie de urgenţă etc), echiparea spitalelor cu seturi de prelevarea de probe în cazuri de viol.

„Salutăm semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei femeilor şi a violenţei domestice (Convenţiei de la Istanbul) şi solicităm grăbirea procesului de ratificare a acesteia de către Parlamentul României, întrucît prevenirea violenţei, protecţia victimelor şi trimiterea în judecată a infractorilor reprezintă punctele cheie ale Convenţiei”, se mai arată în document.

Organizaţiile semnate solicită ca agenda preliminară a întîlnirii de lucru cerute să includă, printre altele, protecţia efectivă a supravieţuitoarelor violenţei sexuale, prin îmbunătăţirea măsurilor preventive din Codul penal, transpunerea corectă a Directivei 29/2012 a UE inclusiv prin asigurarea serviciilor de asistenţă psihologică, juridică, socială şi medicală de calitate, gratuite, corespunzătoare traumei suferite, înfiinţarea unui serviciu integrat pentru femeile victime ale violenţei sexuale în cadrul unităţilor de primiri urgenţe, prevenirea infracţiunilor de agresiune sexuală prin campanii educative şi descurajarea lor prin pedepse legale proporţionale cu gravitatea faptei comise.

Alte măsuri propuse vizează adoptarea de norme de lucru interne şi organizarea de activităţi de formare pentru poliţişti, procurori, medici legişti, judecători şi alţi specialişti care intră în contact cu supravieţuitoarele violenţei sexuale, pentru a evita revictimizarea acestora; garantarea menţinerii agresorilor care şi-au recunoscut faptele în arest preventiv, în cazuri de agresiune sexuală; introducerea unor măsuri de monitorizare mult mai stricte după ispăşirea pedepselor pentru violatori pentru a preveni recidivarea, înfiinţarea unei linii telefonice (helpline) apelabile non-stop pentru consilierea victimelor violenţei de gen.