Social media nu este media

Oricâte păcate ar avea mass-media „clasică” (și are!) tot nu poate concura, în sensul negativ al cuvântului, cu ceea ce reușește să facă „social media”. Până la urmă, o publicație, fie ea chiar on-line, un post de televiziune ori de radio care se respectă cât de cât nu pot prezenta la nesfârșit nici minciuni și nici nu pot confunda părerile cu realitatea. Și, dacă face asta, media clasică este, mai devreme sau mai târziu, amendată, fie de consumatori (cititori, ascultători sau privitori), fie chiar de justiție. Dacă publici (sau transmiți) prin mass-media o calomnie sau doar un neadevăr (ceea ce nu implică, neapărat, o intenție) poți suporta rigorile legii. Nu același lucru se întâmplă în social media, loc în care argumentele sunt un lux inutil, o bârfă de cârciumă poate deveni adevăr incontestabil, iar o minciună poate fi rostogolită la nesfârșit, fără ca „zvonerul” sau „răspândacul” să pățească ceva (ca să folosim expresiile lansate cu ani în urmă, dar atât de actuale, de trupa Divertis).