Situația monetară din Transilvania după 1918

Proiectul editorial derulat de Făclia de Cluj şi Universitatea „Babeş-Bolyai” în contextul aniversării a 100 de ani de la semnarea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial continuă astăzi cu un studiu semnat de Septimiu Moga privind situația monetară din Transilvania și principalele curente de idei pentru rezolvarea acestei probleme, ca cerință a tratatelor de pace de la Paris.

Potrivit convenției de la Belgrad și a armistițiului din 3 noiembrie 1918, Transilvania era împărțită în două, separația făcându-se pe linia arbitrar trasată de generalul Franchet d’Espérey, ce urma cursul văii superioare a Someșului Mare, Bistrița, Mureș Sat (azi în Suseni, județul Mureș), Mureșului până la confluența lui cu Tisa. De abia în luna aprilie a anului 1919, administrația românească se stabilise în aproape toată Transilvania, fapt care a complicat foarte mult situația monetară din Ardeal.

Pe teritoriul Transilvaniei, circula coroana austro-ungară. Pe toată durata războiului, moneda imperială s-a depreciat ca urmare a creșterii valorii de numerar în circulație. Astfel, valoarea biletelor în circulație emise de Banca Austro-Ungară a crescut de la 2,1 miliarde la 30,7 miliarde, în contextul în care rezerva de aur a institutului de emisiune imperial scăzuse de la 1,3 miliarde la 0,3 miliarde coroane aur. După încetarea războiului, emisiunea de coroane a continuat haotic, complicând și mai mult situația monetară pe tot cuprinsul fostei monarhi. Creșterea numerarului în circulație s-a materializat în creșterea generalizată a prețului produselor. Administrațiile statelor succesoare ale vechii monarhi au impus anumite măsuri pentru a preveni scumpirea generalizată, măsuri care au determinat proliferarea pieței negre paralele.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut