Sîntem campioni europeni la inflaţie. E bine sau de rău?

Datele furnizate de Oficiul European de Statistică (Eurostat) arată că, în decembrie 2014, pentru prima dată de la debutul publicării datelor statistice în Uniunea Europeană, a avut loc o scădere sub zero a inflaţiei în Uniune. Este de bine sau este de rău?

Pînă acum, aşa cum am putut constata cu toţii, inflaţia, care – pentru “omul de rînd” se traduce prin creşterea preţurilor -, a avut ca rezultat, şi pe termen scurt şi pe termen lung, o adîncire a sărăciei. Este adevărat că salariile au crescut din cînd în cînd, însă nici măcar atît de mult încît să acopere inflaţia (creşterea preţurilor) – ceea ce, evident, a dus scăderea puterii de cumpărare pentru acelaşi “om de rînd”. După mintea autorului acestor rînduri (care nu este nici economist şi nici contabil), creşterea preţurilor a făcut ca, pe de o parte, oamenii să cumpere mai puţine produse şi servicii, indiferent de care, şi să sufere din cauza asta, şi ca, pe de altă parte, firmele care produceau (mărfurile) sau furnizau (serviciile) să cîştige mai puţin decît ar fi putut cîştiga dacă preţurile ar fi fost mai mici şi oamenii ar fi putut cumpăra mai mult.

Însă, economiştii (inclusiv Mugur Isărescu – guvernatorul Băncii Naţionale a României) susţin că, dacă această tendinţă a deflaţiei va continua, Uniunea Europeană va intra într-o perioadă de deflaţie, marcată de o scădere prelungită a preţurilor şi – după cum afirmă ei – şi a salariilor. Această afirmaţie este motivată – culmea! – tot prin tendinţa oamenilor de a cumpăra mai puţin, dar de această dată nu fiindcă nu au bani, ci fiindcă ar aştepta ca preţurile să scadă şi mai mult. Ca urmare, firmele nu ar mai avea profit, ar ajunge în sau aproape de faliment şi, fie ar scădea salariile, fie ar face concedieri.

Haida de! Serios? Altfel spus, avînd la dispoziţie produse mai aproape de puterea lor de cumpărare oamenii nu le-ar cumpăra. Chiar aşa? Dacă “omul de rînd” ar putea să-şi cumpere, cînd vrea sau măcar mai des decît acum, icre negre sau prepeliţe sau salam de mistreţ, ar aştepta ca acestea să se ieftinească şi mai mult? Pînă cînd? Pînă cînd îi pune medicul la dietă că au tensiune mare? Dar atunci, ce ne facem cu medicamentele? Dacă “omul de rînd” are tensiune mare ce face? Cumpără mai puţin Tertensiv (dacă aşa se numeşte), fiindcă e mai ieftin? Sau dacă ar putea să-şi ia, nu neapărat un Mercedes, ci orice altceva, ar prefera să meargă cu troleul, cu un second-hand sau pe jos? Pînă cînd? Pînă ajung octogenari şi nu li se mai reînnoieşte permisul de conducere?

Pe de altă parte, ce ar face firmele dacă preţurile ar scădea? Ar continua să vîndă aceleaşi produse sau servicii? Istoria ne demonsterază că nu. Dacă aşa ar merge lucrurile, noi am merge şi acum pe jos – nici cu căruţa, nici cu maşina, nici cu avionul – şi am merge încălţaţi, cel mult, cu sandale sau cu cizme, în funcţie de climă. Încercaţi să aplicaţi această metodă cu soţia sau iubita Dumneavoastră.

Şi totuşi… pentru a evita acest fenomen al scăderii preţurilor, şi a relansa creşterea preţurilor, Banca Central Europeană (BCE) a adoptat mai multe măsuri de politică monetară, urmînd ca în curînd să înceapă achiziţionarea de obligaţiuni suverane.

Este greu de spus dacă BCE are dreptate sau nu. Desigur, fenomenele economice au şi cauze şi efecte mai complexe decît cele prezentate aici. Însă îmi vine greu să cred că lucrurile vor merge fix aşa cum sună prognoza economiştilor, fie ei chiar şi cei ai BCE. Adică, nu prea îmi vine să cred că ar trebui să ne necăjim de scăderea preţurilor. Mie îmi vine să mă bucur.

Însă, aşa cum am spus, eu nu sînt nici economist, nici contabil. Poate că ei au dreptate. Însă, şi în această situaţie, tot cred că avem cu toţii un motiv să ne bucurăm: România a fost, în decembrie 2014, pentru a patra lună consecutiv, ţara cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană, de circa 1%. Altfel spus, nu ne paşte pericolul… Încă sîntem campioni europeni la inflaţie.

Viorel DĂDULESCU