Similitudini

Încerc să pun faptele cap la cap şi să trag o concluzie din evenimentele care au înfierbântat România în ultimele două săptămâni. Cum istoria se repetă, este bine ca, mai înâi, să aruncăm o privire asupra modului cum au decurs lucrurile în contextul tragediei de la Colectiv. În 1 noiembrie 2015, în Piaţa Universităţii din Buucreşti are loc un marş de comemorare a victimelor incendiului de la Colectiv. Peste două zile, peste 25.000 de persoane se adună în aceeaşi piaţa şi cer demisia primului-ministru Victor Ponta. În 4 noiembrie, Guvernul Ponta îşi depune mandatul. Protestatarii însă nu se arată satisfăcuţi de demisia Cabinetului şi continuă să protesteze. În primele zile de proteste, nemulţumirile transmise de manifestanţi au fost legate de corupţia din administraţie, spitale şi alte domenii, ca apoi să se ceară demisia Guvernului şi anticipate. Lucrurile se liniştesc în momentul în care Klaus Iohannis anunţă că a decis să-l desmeneze pentru funcţia de prim-ministru pe Dacian Cioloş.

Peste un an şi două luni, are loc o nouă manifestaţie în stradă. Interesant este că lucrurile se aseamănă izbitor de mult. Aceeaşi desfăşurare a ostilităţilor, aceleaşi mesaje, aceleaşi ţinte. Să le luăm pe rând. În 18 ianuarie, ziua în care cam 4.000 de oameni ies în stradă din cauză că Guvernul ar avea în plan să blocheze lupta anticorupţie. Peste patru zile un nou miting se defăşoară în Bucureşti, la care iau parte peste 30.000 de oameni. De data aceasta, manifestanţilor li se alătură şi preşedintele Klaus Iohannis. Gestul preşedintelui este însă atacat dur de reprezentanţii coaliţiei PSD+ALDE, care au afirmat că Iohanis „se află în fruntea unei mineriade”. Nu ştiu dacă preşedintele a făcut rău sau bine apelând la acest gest. Cert este însă, că prin gestul său, Iohannis a exploatat emoţia străzii şi a intensificat protestele ce aveau ca ţintă în această fază corupţia din România. Astfel, în 29 ianuarie, manifestaţiile capătă o şi mai mare amploare, zeci de mii de oameni protestând în principalele oraşe din ţară. Lucrurile capătă o altă turnură în seara zilei de 31 ianuarie, când Guvenrul adoptă prin ordonanţă de urgenţă modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Spriritele se încing şi mai tare, iar peste 15.000 de oameni ies chiar în acea seară în faţa Guvernului pentru a-şi arăta revolta faţă de această măsură. Preşedintele Iohannis face un nou gest: transmite pe o reţea de socializare că avem „o zi de doliu pentru statul de drept”. De atunci, protestele nu au încetat. Duminică, 5 februarie, chiar dacă Guvernul adoptase o altă ordonanţă prin care abroga măsura anterioară de modificare a codurilor penale, s-a înregistrat recordul de participanţi la proteste, chiar dacă jurişti reputaţi au apreciat public că textul ordonanţei este conform deciziilor Curţii Constituţionale. Nici demisia ministrului Justiţiei, Florin Iordache nu-i mulţumeşte pe protestatari, iar, pe lângă mesajele anticorupţie, se cere tot mai des demisia Guvernului, precum şi alegeri anticipate. Mai mult chiar, protestele trec la un alt nivel: la blocarea în timpul zilei a traficului auto în două oraşe mari din România – Cluj-Napoca şi Arad.

Ce se va întâmpla în zilele următoare şi până unde se va ajunge vom vedea. Însă, dacă privim în urmă, este posibil ca desfăşurarea evenimentelor să urmeze cam acelaşi traseu.

Cosmin PURIŞ