Sîmbătă, 3 august 2013, la INCURSIUNI DE MELOMAN

 Sînt momente în viaţă, prieteni melomani, cînd ridicolul unei situaţii se metamorfozează în sublim şi atunci – chiar dacă asemenea împrejurări sînt rare – sufletul se înaripează şi entuziasmul care se naşte în noi, chiar dacă la început e un firicel-mititel, ajunge să spargă apoi, în şuvoi năvalnic, toate zăgazurile puse de om omului.

Bogdan Ota, pianistul din Botoşani, atins de-o aripă de înger, trebui ca, înainte de a pleca din ţară, să bea pelinul mîlos din cupa unor conaţionali care aveau orice – bani, influenţă, putere, numai darul de a vedea nestemata din prima-i lucire, nu!

Acesta e ridicolul.

Şi atunci, Bogdan, ca atîţia alţi români din istoria noastră mai veche sau mai nouă, căută drumul străinătăţii, căci, nu-i aşa? – Cartea Sfîntă ne-o spune – nimeni nu-i profet în ţara lui. Bogdan Ota simţea că poate şi mai ales că trebuie să arate semenilor arta lui. Artă care n-a venit ca un ren nordic în ograda povestitorului de basm, ci s-a născut şi se naşte încă după şiruri şi şiruri de ani lungi de travaliu, da, aici, pe meridianul românesc.

Şi iată-l pe Bogdan în Norvegia, participînd la concursul Norske Talenter, cel care a avut menirea de a arăta, mai întîi sieşi, dar şi românilor de pretutindeni, că mai există totuşi o speranţă: ca ridicolul să se transforme în sublim.

Textul de mai sus, scris şi transmis la radio, îşi păstrează semnificaţia şi mesajul. Doriţi un argument în plus? Vi-l dau: primul său album, Day Of Wrath (Ziua mîniei), deşi este o nestemată în muzica românească, a ieşit cu greu. Să vorbim din nou despre ridicol şi sublim? Aşteptat cu înfrigurare de melomani, acum el este un triumf. Cum a fost şi debutul lui Bogdan, acolo, pe scena aceea din Norvegia. Ascultaţi-l, în ediţia de sîmbătă, la Radio Cluj, pe toate staţiile FM şi AM, ca şi online, la www.radiocluj.ro)live

O reverenţă de la Sergiu Alex.