Şi cine îi va păzi pe paznici?*

De cînd lumea, părinţii îşi ocrotesc puii, pînă şi-n regnul animal, îi ajută la paşii dintîi în viaţă, aşa e Legea firii. Dar astăzi, la oameni, lucrurile s-au schimbat, căci omul a deviat calea şi numai ce vezi părinţi ce aduc copii pe lume şi-apoi îi lasă baltă, le oferă exemple rele, îi hrănesc anapoda, îi copleşesc cu stresuri de tot felul şi-n general, prea ocupaţi să facă bani, cît mai mulţi bani, îşi înconjoară odraslele cu indiferenţă sau doar cu bani, ceea ce nu poate suplini educaţia, în lungul proces de formare a omului, şi care niciodată nu-i simplu şi uşor. Oripilat, te poţi minuna: „Şi cine îi va păzi pe paznici?”.

Alţi părinţi îşi chiar învaţă copiii „legea junglei”, căci cred ei că doar şmecherind, înşelînd, minţind, furînd şi făcînd rău altora şi urînd poţi răzbi.

De cînd lumea, tinerii au avut nevoie de modele, de educaţie, căci sînt într-o disperată căutare de identitate şi creierul lor, ca şi caracterul, abia aşteaptă să se modeleze. Ce le oferim noi? Violenţă, ură, limbaj trivial, grosolan, botoxuri şi silicoane, pornografie, vulgaritate, comportament dezaxat, preocupări exclusiv pentru facil şi neimportant, de obicei pentru dihonie, ceartă, pentru şmechereală şi pentru lucruri foarte periculoase, precum ura şi alte căi perverse care distrug omul şi societatea – toate la ore de vîrf, în programe de televiziune făcute parcă pentru şters creierele. Ziarele, revistele fac cam tot aia, căci goana după senzaţie şi senzaţional îi plezneşte pe redactori cu biciul ratingului şi-i face să galopeze bezmetic în ritmurile acestea, scuzîndu-se sau nici măcar: „Asta se cere, asta se vinde, asta dăm!”. Cum să se formeze un tînăr normal în această colcăială de nonvaloare? Oripilat, te poţi minuna: „Şi cine îi va păzi pe paznici?”.

De cînd lumea, oamenii maturi au avut responsabilitatea comunităţii lor, căci nu poţi trăi singur în pădure sau în grotă şi astfel societatea omenească a evoluat pe măsura progresului Ştiinţei şi Tehnicii. Trăim astăzi paradoxul îngrozitor în care Ştiinţa şi Tehnica au ajuns la cotele cele mai înalte, dar omul, care ar trebui să fie beneficiarul acestei explozii exponenţiale în Cunoaştere, este mai ameninţat şi mai însingurat şi mai nefericit ca oricînd. Poluarea este intensă, în apă, aer, sol, în hrană, pînă şi-n universul interior al omului. Poluarea este multiplă, de la chimică la radioactivă, poluare cu vorbe goale, cu ideologii obositoare şi false, cu minciuni gogonate, cu superficial, cu impostură, cu neprofesionalism, cu incultură, cu imoralitate, cu insecuritate etc., etc. Poluăm planeta, ecosistemul ei, uitînd că şi noi facem parte din el şi că totul este cu feed-back, poluăm creiere, conştiinţe, suflete, cu o inconştienţă şi o frenezie de nedescris, riscîndu-ne viitorul şi viaţa. Oripilat, te poţi întreba: „Şi cine îi va păzi pe paznici?”.

De cînd lumea, bătrînii au fost respectaţi, căci sfatul unui om cu experienţă e foarte valoros. Astăzi cui îi mai pasă de bătrîni? Îi umilim cu pensii ridicole, cu medicamente inaccesibile, scumpe ca diamantele. Îi dispreţuim, îi izolăm, îi terfelim, uitînd că „e vai de satul fără bătrîni!”. Oripilat, te poţi întreba: „Şi cine îi va păzi pe paznici?”.

De cînd lumea, politicienii au declarat că vor binele poporului. Socotind că şi ei fac parte din popor şi că lor le pasă doar de binele propriu, există un dram de adevăr, nu? Oare cum se face că politicianul îşi începe cariera sărac lipit şi „brusc – instantaneu – şi deodată!” – el şi neamurile lui toate, mătuşi, unchi, taţi, mame, cumnaţi, veri şi verişoare devin bogaţi şi încă ce bogaţi !?! Oare cum se face că ni se promit mereu, la alegeri, marea cu sarea, fluvii de lapte, miere şi vodcă, fluturi de prins, castele în Spania, căci ni se aruncă panglici frumos colorate, promisiuni sforăitoare, aburitoare şi ameţitoare şi numai ce vezi, apoi, cum iepurele iese din joben şchiop, orb, surd sau nici măcar nu mai iese. Oripilat, te poţi întreba: „Şi cine îi va păzi pe paznici?”.

Chiar aşa, ştie oare cineva dezlega şarada, căci, evident, nu este o simplă întrebare?

Stela-Maria IVANEŞ

*Proverb latin