Sesiune de informare pentru mass media

“TOATE drepturile fundamentale pentru TOATE persoanele cu dizabilităţi”

O sesiune de informare pentru jurnalişti de talia celei de marţi, 15 martie, TOATE drepturile fundamentale pentru TOATE persoanele cu dizabilităţi – promotor Fundaţia Alpha Transilvană/Tîrgu Mureş; partener RENINCO România; colaboratori Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Dizabilităţi din România, Asociaţia Hans Spalinger, Fundaţia Light into Europe; Direcţia pentru Protecţia Persoanelor cu Dizabilităţi din cadrul MMFPSPV; manager Andreia Moraru; colaboratori Gelu Bogdan/preşedintele Asociaţiei Naţionale a Interpreţilor Autorizaţi în Limbaj Mimico – Gestual, Rodica Bogdan/vicepreşedinte ANIALMG – ar fi trebuit să umple sala ‘Ioan Muşlea’ din cadrul BCU ‘Lucian Blaga’. Din păcate, nu a fost să fie, doar trei jurnalişti onorînd cu prezenţa lor sesiunea, semn că starea persoanelor cu dizabilităţi nu interesează mai deloc. Mai ales că persoanele cu dizabilităţi, nu contează natura dizabilităţii, au aceleaşi drepturi ca orice cetăţean. Şi drepturi înseamnă informare corectă, exprimare liberă a opiniilor, reflectarea problematicii în presă în mod responsabil, cunoaşterea legislaţiei în materie de persoane cu dizabilităţi, …

Studiul “Dizabilitatea în presă” s-a făcut pe baza analizei a peste 750 de articole din presa locală şi naţională (presă scrisă, radio, televiziuni, on – line), studiu realizat în perioada septembrie 2014 – martie 2015. Din toate articolele studiate, se desprinde cu tristeţe, o singură concluzie, citez “scăpările din presa scrisă sînt mai degrabă datorate mai degrabă lipsei de informare şi de formare a jurnaliştilor în acest domeniu decît dezinteresului sau promovării unei imagini negative deliberate”, materialele fiind analizate atît din perspectivă cantitativă, cît şi din punctul de vedere al calităţii informaţiei.

Analiza datelor apărute s-a făcut pe regiuni, Nord – Est, Sud – Est, Sud – Muntenia, Sud – Vest, Vest, Centru, Nord – Vest (Cluj, Satu Mare, Maramureş, Bihor, Sălaj, Bistriţa Năsăud). S-au constatat diferenţe vizibile între temele şi subiectele abordate, diferenţe în modul de reflectare a problematicii şi chiar diferenţe în găsirea limbajului celui mai potrivit. Se ştie, limbajul are un rol decisiv în influenţarea gîndirii şi în definirea sistemului de valori. Prin schimbarea cuvintelor sau folosirea unor cuvinte neadecvate, putem avea un impact major asupra modului în care persoanele cu dizabilităţi sînt percepute şi privite. Din păcate, încă se mai folosesc cuvinte precum ‘handicapul’, ‘orbul’, ‘surdul’, ‘şchiopul’, ‘invalidul’, ‘retardatul’, ‘paralizatul’, … Aceste cuvinte, jignitoare în sensul lor, trebuie să fie înlocuite cu ‘persoană cu dizabilitate’, ‘persoane nevăzătoare’, ”persoane cu deficienţe de auz’, ‘persoane cu dizabilităţi motorii’, ‘persoane cu deficienţe de învăţare’, ‘persoane cu dizabilităţi intelectuale’ şi exemplele pot continua. După cum exemplele studiului pot constitui oricînd subiecte d elucru în facultăţile cu profil jurnalistic. Am să ofer două exemple, citez, “La Cluj încă se dau ţepe cu certificate de handicap”, respectiv “Băncile din Cluj refuză persoanele cu handicap”. Judeţele cele mai active din punctul de vedere al abordării subiectelor pe tema dizabilităţii sînt Cluj, Maramureş şi Satu Mare.

Ghid în domeniul dizabilităţii pentru jurnaliştii şi profesioniştii din mass – media

Iată un Ghid care ar trebui să vadă lumina tiparului. În plus, un asemenea curs de jurnalism pentru persoanele cu dizabilităţi ar trebui introdus în facultăţile care pregătesc viitorii profesionişti din presă.

Ghidul este conceput de către specialiştii din Broadcasting and Creative Industries Disability Newtwork din Londra. Este realizat pe baza experienţei colective din cadrul reţelei, o aplecare asupra îmbunătăţirii situaţiei persoanelor cu dizabilităţi în domeniul audiovizual, film şi publicitate.

Ghidul cuprinde cinci capitole distincte : comunicarea cu persoanele cu dizabilităţi (etcihetarea dizabilităţi, interacţiunea cu persoane cu deficienţe de vedere, cu deficienţe de auz, , deficienţe de vorbire, de învăţare, cu probleme de sănătate mintală, cu o desfigurare facială); participarea persoanelor cu dizabilităţi ca realizatori de programe şi emisiuni (interviuri pentru angajare, adaptări pentru interviuri, întîlniri); angajarea persoanelor cu dizabilităţi ca realizatori de programe sau emisiuni (programe speciale pentru persoane cu dizabilităţi, casting pentru actori, prezentatori, …); accesul persoanelor cu dizabilităţi în serviciile de difuzare şi adaptări şi ajutor pentru persoanele cu dizabilităţi specifice (accesul la programe, descriere audio, limbajul semnelor, subtitrare, web – site – uri).

De interes informativ sînt şi broşurile prezentate cu acest prilej, pentru parlamentari, persoane cu dizabilităţi şi organizaţii neguvernamentale; pentru reprezentanţii autorităţilor publice locale; pentru arhitecţi, urbanişti; pentru funcţionarii serviciilor publice de la nivel local.

Demostene ŞOFRON