Separați, dar împreună?

Scena politică românească este destul de încinsă în ultimele săptămâni, ba chiar măcinată de teme controversate, cum ar fi celebra rotativă guvernamentală și eternele legi ale Educației, la care s-au adăugat acum comasarea alegerilor și eventuale alegeri anticipate, subiecte pe care le dezbate cu ardoare toată suflarea, că știe sau nu (mai degrabă nu) despre ce este vorba.

Însă, cum timpul trece, nu mai este mult și se va produce și schimbul de premieri între cele două partide mari de la guvernare. La un simplu calcul, așa cum am mai arătat, atât social democrații cât și liberalii ar avea mai degrabă de pierdut decât de câștigat de pe urma acestei „rotații a cadrelor”. PNL ar pierde din imaginea de șefi plus niște portofolii importante, în timp ce social-democrații și-ar lua pe cap toate necazurile din aceste zile și, implicit, ar pierde voturi la alegerile ce vin. Cu alte cuvinte, unii ar face un pas în spate, în timp ce ceilalți s-ar expune prea mult, cu pagube pentru ambele părți.

Cu toate acestea, din toate părțile ne vin asigurări cum că rotativa, o premieră în politica românească, se va produce totuși, conform protocolului stabilit inițial și bătut, se pare, în cuie de cele două partide.

Dar, cu rotativă sau nu, unii dintre politicieni se preocupă acum de comasarea alegerilor și de posibile combinații ale scrutinurilor. Cum cumularea localelor cu generalele sunt oarecum pe „muchie de cuțit”, adică fix la limita constituționalității, mai rămâne varianta lipirii parlamentarelor cu prezidențialele. Oricum, pe subiectul comasării, PSD și UDMR susțin că încă „analizează”.

Dar să nu ne facem griji, cumva, cumva, tot se va ajunge la o înțelegere, așa cum se întâmplă mereu, căci aceste partide sfârșesc prin a fi tot împreună, și nu este exclus ca social-democrații și PNL-iștii să meargă împerecheați, într-o formă sau alta, și la alegerile de anul viitor. De altfel, întrebat nu demult dacă PNL și PSD se gândesc la așa ceva, liderul pesedist Marcel Ciolacu a răspuns că „împreună cu premierul Ciucă, putem creiona în viitor, și din 2024, o coaliție, dacă nu chiar o alianță”.

Nu mai contează, așadar, că stânga nu are nicio legătură cu dreapta, și nici invers, și că principiile și valorile pe care teoretic le promovează cele două partide se cam bat cap în cap, atâta timp cât la împărțirea funcțiilor și servirea intereselor există o bună înțelegere. În definitiv, doctrinele se pot amesteca, iar electoratului oricum nu-i pasă. Și, de fapt, în țara noastră partidele politice nu mai au de multă vreme o doctrină proprie, oricare ar fi aceea, căci dânsele reprezintă doar o gașcă de persoane cu interese personale, mai mult sau mai puțin comune.

Politica, în România, se face și așa. Sau, numai așa.

Anca M. COLIBĂȘANU