Seara la Operă – Nabucco, lectură atemporală pe scena Operei Maghiare Cluj-Napoca

Prin temele abordate, lucrările multor dramaturgi și compozitori sunt de o mare, mare actualitate. Or, din acest punct de vedere, Nabucco-premiera joi 28 mai 2026-de Giuseppe Verdi este de o actualitate care transcede epocile.

Noua punere în scenă-regizor Anger Ferenc-propune o lectură scenică modernă, simbolică și concentrată deopotrivă,  asupra dimensiunii politice și umane a capodoperei verdiene. Monumentalitatea dramei este construită prin imagini, lumini, sugestii vizuale puternice, mai puțin prin abundența decorurilor. Scenografia  concepută de regizor și componenta videografică realizată de Torok Adam devin elemente esențiale ale discursului scenic, transformând spațiul într-un teritoriu al semnelor, al reflecției asupra destinului individual și colectiv.

Punerea în scenă se desfășoară într-un timp nedefinit, suspendat între trecut și prezent. Potențat de costumele semnate de Ledenjak Andrea, referințe recognoscibile ale lumii antice și biblice, dar fără intenția unei reconstituiri istorice riguroase. Opțiunea regizorală conferă întregii povești o dimensiune universală, făcând ca lupta pentru libertate și identitate națională să fie cu atât mai actuale.

Una dintre cele mai puternice simboluri vizuale ale spectacolului este sfera, prezentă în spațiul scenic aproape tot timpul. Imaginea ei trimite, fără discuție, la Pământ, cu dezvoltările cunoscute deja, fragilitatea lumii aflate sub dominația ambițiilor unora sau altora. În jurul sferei gravitează tot ce mișcă, oameni care se roagă, oameni speriați, oameni care caută scăpare în fața năvălitorilor, oameni care iubesc, care trădează, care iartă, oameni. Simbolul în sine își găsește împlinirea prin proiecții video și un design de lumini atent construit și pus în evidență, care modifică de la o scenă la alta percepția spațiului scenic, de un puternic impact vizual și emoțional.

Anger Ferenc evită spectacolul convențional al operei istorice, bazându-și demersul regizoral pe o dramaturgie a imginilor. Videoproiecțiile participă activ la narațiune, extind sensurile scenelor, dimensiunea  aproape cinematografică. Jocul dintre lumini și umbre devine un comentariu vizual asupra raportului dintre putere și credință.

Corul, adevăratul personaj colectiv al operei, beneficiază de o regie precisă, coerentă și cursivă ca mișcare și atitudini, atent controlate. Tablourile de ansamblu sunt expresia echilibrului și expresivității. Cunoscutul Va, pensiero își păstrează și amplifică forța emoțională prin tensiunea acumulată de întregul parcurs dramatic.

Producția Operei Maghiare clujene-asistent scenograf Venczel Attila, concertmaestru Barabas Sandor și Ferenczi Endre, maestru de cor Kulcsar Szabolcs, regia tehnică Venczel Peter și Lorincz Norbert, asistent regie Gombar Annamaria-îmbină respectul pentru spiritul operei lui Verdi cu un limbaj scenic contemporan, oferind întregului spectacol o identitate distinctă. Este un Nabucco care vorbește despre Antichitate fără să rămână captiv în ea, dar și un Nabucco care transformă drama biblică într-o meditație asupra lumii zilelor noastre, care ne demonstrează că temele operei-libertatea, exilul, credința, setea de putere, răzbunarea, iertarea…-își păstrează relevanța dincolo de timp.

Reușita, pentru că vorbesc despre reușită, poartă amprenta unei experimentate echipe artistice, multe debuturi în roluri: dirijorul Janko Zsolt, soliștii-Balla Sandor/Nabucco, Melody Moore/Abigaille, Szabo Balint/Zaccaria, Veress Orsolya/Fenena, Andras Gabor-Robert/Ismaele, Szilagyi Janos/Baal, Bardon Tony/Abdallo, Vigh Ibolya/Anna-, Corul OMS Cluj-Napoca de o omogenitate și expresivitate impunătoare. Se lasă repede remarcate în actul dirijoral, raportul dintre fosă și scenă, tensiunea construită gradat, de la o notă și o atitudine la alta, modul în care Orchestra susține momentele lirice și dramatice ale partiturii, relația Cor-Orchestră. Cât privește soliștii, aplauzele au răsplătit multe momente, de la Sperati o figli sau Come notte a sol fulgente la Viva Nabucco, O fatal scritto, Vieni o Levita, Tu sol labbro dei veggenti, Che si vuol, Maledetto dal Signor, Gloria ad Abigaille, Dal capo mio la prendi, Donna chi sei?, Ah! Qual suono, Deh! perdona, Va pensiero, Del futuro nel buio discerno, Son pur quaeste mie membra, Dio di Giuda! O prodi miei, Immenso Jehovah…, creatori ai unor personaje atent și bine conturate, bine interpretate și susținute vocal-interpretativ.

Este bine când un spectacol se construiește cu o echipă artistică de mare calitate și probitate profesională. Este de asemenea bine când  scena se bucură de invitați de marcă, în cazul de față soprana Melody Moore, cunoscută deja publicului clujean și nu numai lui. Am lăsat anume pentru finalul rândurilor de față cabaletta Salgo gia del trono aurato. Abigaille este considerat unul dintre cele mai grele roluri de soprană dramatică din tot repertoriul verdian. Scriitura cere ambitus larg, agilitate în pasaje rapide, rezistență vocală, este interpretarea care poate schimba și atmosfera din sala de spectacol, și percepția asupra evoluției sopranei. Mai mult…Un spectacol nu este văzut doar de subsemnatul. Spectatorii clujeni sunt, în marea lor majoritate, avizați prin atenția acordată detaliilor. Apoi, între spectatori se află foști sau/și actuali soliști de operă și vocal-simfonic, foști sau/și actuali instrumentiști, dirijori de simfonic și operă. Cabaletta Salgo gia…, actul II/scena 2, și cele două acute plasate strategic una lângă cealaltă, reclamă alte abordări vocale, mai ales în final. Mulți dintre cei prezenți au remarcat prezentarea cabalettei fără da capo, respectiv acute ce solicită mai multă siguranță vocală. Per ansamblu însă, Abigaille a fost bine construită dramatic și muzical pe tot parcursul serii, o Melody Moore convingătoare.

Revin la Nabucco. Puterea nu este un eveniment istoric, ci un mecanism repetativ. Imperiile se ridică și decad, liderii care se cred infailibili pierd contactul cu realitatea, masele oscilează între supunere și revoltă, cu alte cuvinte, o montare la finalul căreia spectatcoul este îndreptățit să afirme acest lucru se întâmplă și acum.

Demostene Șofron