Seară de Chopin: Privire asupra limbajului pur

“Finețe fără prețiozitate, energie fără brutalitate” – astfel ar trebui să fie muzica, credea Chopin, dar același lucru se poate spune și despre viață. Vineri seara, orchestra Filarmonicii de Stat Transilvania împreună cu solistul Cristophe Alvarez, sub bagheta dirijorală a lui Alexander Humala, au atins desăvârșirea muzicală, prin îmbrățișarea simplității, cultivată de Chopin de-a lungul carierei sale și oferită omenirii drept un dar, extraordinar de valoros.

A trecut mult timp de când concertele pentru pian ale lui Chopin au fost auzite pe scena Filarmonicii Transilvania, așa că această seară a fost una cu adevărat specială, o încununare a toamnei, anotimp care parcă guvernează peste opera lui Chopin. S-au ascultat cele două concerte pentru pian ale lui Chopin: Concertul pentru pian nr. 1 în mi minor, op. 11 și Concertul pentru pian nr. 2 în fa minor, op. 21. Două lucrări de tinerețe, scrise de Chopin în 1829, când compozitorul a absolvit Conservatorul din Varșovia. Ambele concerte au structura clasică din acele vremuri, fiind organizate în trei mișcări (Maestoso – Larghetto – Vivace). Totuși, ce îl deosebește pe Chopin de alți mari compozitori este că a transformat pianul într-un instrument care vorbește limba sufletului. Deși concertele pentru pian nu sunt, poate, compozițiile principale prin care Chopin este amintit, se distinge în acestea extraordinara artă a liniștii prin muzică. Poate sună paradoxal, dar muzica lui Chopin vorbește omului, în simplitatea sa, nu elitelor, nu măreției, ci ea dă viață sentimentelor universale. Chopin, compozitorul romantic, cum este acesta etichetat – aș spune, mai bine, Chopin, compozitorul etern.

Concertul pentru pian nr. 1, începe cu mișcarea Maestoso în mi minor. Această mișcare este plină de surprize tonale, cu modulații neobișnuite care adaugă unicitate piesei. Pianul introduce cele trei teme ale mișcării, fiecare având propria sa frumusețe. Dezvoltarea și recapitularea oferă ascultătorilor o călătorie muzicală captivantă, culminând cu un final puternic. A doua mișcare, Larghetto, este o Romanză lirică și melancolică, care, deși nu urmează strict forma sonată, aduce un sentiment de reverie și nostalgie. Chopin a descris-o ca fiind „un fel de reverie în lumina lunii, într-o frumoasă seară de primăvară.”  Ultima mișcare, Vivace, este o capodoperă de virtuozitate. Această mișcare a fost scrisă cu multă muncă și dedicație și prezintă ritmurile caracteristice dansului Krakowiak. Pianul și orchestra se întrec într-o cursă muzicală plină de energie și pasiune, culminând cu un final strălucitor în fa major.

Concertul pentru pian nr. 2, aduce și el o experiență muzicală minunată. Prima mișcare, Maestoso, începe în fa minor și te cufundă într-o atmosferă misterioasă și pasionată. A doua mișcare, Larghetto, aduce o melodie de o frumusețe inegalabilă, cu pianul și fagotul încântând inimile ascultătorilor. În încheiere, mișcarea Allegro vivace aduce o explozie de virtuozitate și energie, cu viorile și violele instruite să cânte col legno, adică cu lemnul arcului.

Execuția acestor concerte aduce instrumentiștii, soliștii, dirijorul și publicul în același punct, al reîntoarcerii către sine. Cristophe Alvarez a dat dovadă de mult profesionalism, de o execuție așezată, contemplată. Totodată, dirijorul Alexander Humala a condus orchestra cu mișcări elegante, asumate întrutotul.

Publicul a făcut și el parte din sărbătoarea emoțiilor și a sensibilității chopiniene, fiind foarte receptiv și vizibil încântat de alegerea acestor piese. Chopin este un compozitor a cărui muzică continuă să farmece și să vorbească direct la inimile oamenilor și ar trebui valorificat mai mult.

Mara A. MUNTEAN