Sculptura lui SIMION POP

Există în istoria sculpturii româneşti două direcţii esenţiale: una, a tradiţiei, clasicizantă, venind pînă la Ion Vlasiu şi Romul Ladea; şi cealaltă, a modernităţii revoluţionare, avîndu-l ca pionier de valoare mondială pe Constantin Brâncuşi şi ajungînd pînă azi, la noi, prin C. Lucaci, Ovidiu Maitec; şi, iată, transilvăneanul contemporan nouă, Simion Pop, care aniversează în curînd 35 de ani de creaţie artistică. Expoziţia de la Galeria „CASA ARTELOR”, structurînd 10 entităţi sculpturale, din marmură, lemn de nuc, alabastru, piatră de Viştea superbă şi granit, trece dincolo de literatură, pentru că nu îşi (mai) numeşte, metaforic, operele, ci le „cifrează”, trecînd în imperiul postmodernităţii, după un aforism al lui Brâncuşi: „… cu mult mai bine ar fi să le pun numere sculpturilor mele, decît titluri literare. Fiindcă artele plastice reprezintă altceva; şi trăiesc prin ele însele!”

Vizitatorul expoziţiei de la „CASA ARTELOR” nu (mai) citeşte simbolurile, titlurile, seriile de lucrări, ci le vizualizează. Fie că ne formăm noi înşine, în sculptură, imagini ale spaţiului, timpului, metamorfozelor (proeminenţe, goluri, volume), sau unor stări de spirit, înălţări şi zboruri, avem libertatea de a le numi, iubi, aduce în Casa sau Grădina noastră, în intimitate. Artă strălucitoare.

Simion Pop este un artist al epifaniei (lemnului şi pietrei – în special al alabastrului) scoţînd lumina şi spiritul (entitatea) ascunse în interiorul lor şi proiectîndu-le în inima noastră. Lumină, gînd, viteză, şlefuire, polisaj – toate apropiindu-se de perfecţiunea bijuteriilor, ne oferă o variaţiune infinită a interpretărilor şi comprehensiunii privitorului; sculptorul rămîne un vizionar, ce veghează, necontenit, asupra echilibrului, calmului, dar, şi energiei spiritului; un artist postmodern – unul din cei mai de seamă, care trăieşte şi creează în sculptura românească de astăzi.

Artistul INCZE DĂNILĂ – PICTURĂ şi GEOMETRIE

În acelaşi timp cu Expoziţia de sculptură SIMION POP a fost lansată, la Galeria „CASA ARTELOR”, Expoziţia-experiment: PICTURĂ şI GEOMETRIE” a cunoscutului artist plastic transilvănean INCZE DĂNILĂ (perioada 15 aprilie – 15 mai 2016).

Incze Dănilă reprezintă un caz extraordinar şi unic. A expus peisagistică, de o mare atracţie cromatică, avînd ca temă Cîmpia Ardealului, Munţii Apuseni, Valea Mureşului, expuse la Galeriile Diverta – Universităţii, Galeria Mare a Academiei Române şi Galeria „CASA ARTELOR”; apoi, a expus numeroase PORTRETE ale unor personalităţi clujene: artişti, scriitori, universitari, fiind, alături de Corneliu Brudaşcu, Călin Raul Anton, Cornel Vana ş.a. printre cei mai de seamă portretişti români contemporani (portretistica fiind socotită, încă din Renaştere, cea mai grea dintre arte!). A călătorit la Madeira (Portugalia) şi la Veneţia, de unde a venit cu splendide peisaje; şi, poate brusc, poate tainic, a iniţiat o viziune-experiment (la care şi noi înşine am conferenţiat), zilele trecute, numită: PICTURA şi GEOMETRIA! (Expoziţia actuală).

Se constituie într-un îndrăzneţ experiment artistic, fiindcă în toate artele geometria pulsează, ascunsă (precum structurile interioare ale corpului omenesc – relevate de Leonardo în UOMO VITRUVI ANO). Incze Dănilă nu utilizează calculatorul, ci mîna şi compasul, linia (unelte şi concepte ale arhitectului; şi pensula, unealta pictorului). Cercul (sfera), rombul (rombaedrul), reluate, în variaţii infinite, se supun proporţiei divine, adică numărului de aur 1,618. Stăruind asupra metaforei-simbol geometric, al „secţiunii de aur”, în toate artele, pictorul ajunge prin variaţiune, invenţie şi geniu, la „jocurile secunde” (de la geometria euclidiană la cea noneuclidiană, adică la savanţi-artişti, precum matematicienii Bolyai, Ion Barbu, Escher şi el însuşi – pictorul (şi geometrul) Incze Dănilă. Raportări, proporţii, pulsaţii, canoane (pătratul dublu şi dreptunghiurile statice şi dinamice, spre ilustrare, simetrii şi armonii, analogii) – edificînd o estetică a proporţiilor, descoperite matematic, reprezintă şocul şi postmodernitatea acestei Expoziţii-experiment, ce ne întoarce spre antici, în concepţia superioară unui pictor contemporan important, Incze Dănilă.

Constantin ZĂRNESCU