Scrisoare din Cernăuţi

„Vă expediez cîteva rînduri de recunoştinţă pentru noii mei prieteni din Gherla, unde am avut ocazia să păşesc pe urmele distinsului cărturar Visarion Puiu, preot, deţinut politic, fratele regretatei mele maici. Dacă voi reuşi să-mi realizez şi celălalt vis – de a tipări manuscrisele lucrărilor literare rămase de la dînsul / aş dori să fac lansarea lor tot la Gherla, dar şi-n alte locuri pe unde l-a aruncat soarta, la Cluj, Aiud, Piteşti şi în alte oraşe, nu numai în timpul detenţiei, ci şi al studenţiei sale, cînd a participat foarte activ în campania electorală a lui Octavian Goga prin Ardeal. Sper că veţi găsi un colţişor în paginile publicaţiei dvs. şi pentru această nepretenţioasă corespondenţă” – ne-a scris, din Cernăuţi, poetul, editorul şi omul de cultură Vasile TĂRÂŢEANU, membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Republica Moldova şi România, autor multiplu premiat şi tradus în multe ţări europene, membru al Academiei Române. Drept pentru care, publicăm cu plăcere textul de mai jos sub titlul

O ÎNTÎLNIRE DE NEUITAT

Unii visează de mici să vadă Parisul. Alţii – Roma, Atena, Los Angelesul, New Yorkul sau alte oraşe dintre cele mai frumoase din lumea aceasta. Poate că aş fi visat şi eu să-mi plimb paşii pe străzile acestora. Dar, pe la începutul anilor 90, în timpul procesului intentat de autorităţile regionale cernăuţene impotriva ziarului „Plai Românesc”, pe care-l redactam, fiind ameninţat cu 10 ani de detenţie, pentru publicarea unor materiale care, chipurile, atentau la integritatea teritorială a tînărului stat ucrainean, instigau la vrajbă interetnică, discreditau conducerea tînărului stat ucrainean şi alte păcate nedemonstrate de completul de judecată al raionului 1 Mai din Cernăuţi, tot mai des am început să mă gîndesc la soarta fratelui mai mare al mamei mele, preotul Visarion Puiu, deţinut politic în perioada de după cel de al doilea război mondial, care şi-a petrecut o bună parte din viaţa sa prin puşcăriile României – Suceava, Bacău, Gherla, Aiud, în delta Dunării.

De aici, probabil, şi dorinţa mea de a vizita locurile de suferinţă prin care el şi-a purtat paşii. Urmărit de acest gînd, după ce i-am citit memoriile rămase în manuscrisele, pe care doresc din tot sufletul să le văd tipărite, am tot căutat o cale de acces spre închisoarea de la Gherla. Şi iată că, recent, graţie unor oameni de bine, şi anume domnilor Nicolae Suciu şi Constantin Istici, nu numai că am reuşit să ajung şi la penitenciarul din Gherla, ci chiar să am posibilitatea să lecturez, în faţa unui grup de deţinuţi de aici şi a unor scriitori gherleni, cîteva pagini din manuscrisul de memorii “Slujitor sub trei patriarhi”, rămas de la unchiul meu, preotul Visarion Puiu, în care sînt descrise momente zguduitoare despre viaţa deţinuţilor politici din România, inclusiv de la Gherla, din perioada de după război a dezmăţului bolşevic.

Aş fi vrut, desigur, să trec şi prin cîteva celule, dacă s-ar fi putut prin acelea în care a stat chiar el, dar după cum am văzut că arată penitenciarul acum şi comparîndu-l cu tablourile descrise în paginile rămase de la unchiul Visarion, mi-am dat seama de diferenţa enormă dintre regimul de detenţie din perioada totalitarismului comunist, cînd scopul urmărit de copoii stalinişti de pretutindeni nu era altul decît lichidarea cît mai grabnică a “elementelor nesănătoase”, adică ale “duşmanilor poporului” şi regimul de acum, în care autorităţile penitenciarelor sînt obligate să respecte drepturile omului în baza diferitelor convenţii internaţionale, să creeze condiţii de întreţinere din ce în ce mai bune pentru oamenii privaţi de libertate, ceea ce şi se face conform cerinţelor.

Revenit acasă, în dragul meu Cernăuţi, mă gîndesc cu recunoştinţă la domnii Nicolae Suciu şi Constantin Istici, la tînărul prozator Marian Horvat, care a relatat celor prezenţi momentele principale ale biografiei mele şi la folkistul Alexandru Kutas, o voce excepţională care a interpretat două melodii superbe scrise de domnia sa pe versuri de Adrian Păunescu şi subsemnatul, la scriitorii gherleni Irimie Perşa, Doru Sorin, Nicolae Ion, precum şi la deţinuţii participanţi, care au citit în concurs din propria lor creaţie. Un cuvînt bun merită şi reprezentanţii administraţiei penitenciarului în persoana domnului Florin Bîtcău şi a altora, care şi-au dat consimţămîntul ca în cadrul instituţiei respective să se desfăşoare o şezătoare literară cu participarea oamenilor din afară, inclusiv din altă ţară. Sperăm că donaţia de carte făcută bibliotecii penitenciarului din partea membrilor Cenaclului literar “Ion Apostol Popescu” şi a subsemnatului va găsi drum spre inima actualilor deţinuţi, ajutîndu-i să suporte mai uşor privarea de libertate.

Vasile TĂRÂŢEANU

Cernăuţi, Ucraina