Scoaterea Sfintei Cruci, începutul Postului Adormirii Maicii Domnului

Creştinii ortodocşi marchează, miercuri, scoaterea Sfintei Cruci – începutul Postului Adormirii Maicii Domnului.

Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorinţa comună a ortodocşilor greci şi ruşi pentru amintirea biruinţei simultane pe care au repurtat-o ruşii asupra bulgarilor şi grecii asupra sarazinilor, în timpul împăratului Manuel Comnenul (1143-1180), cu ajutorul Sfintei Cruci.

Pe 1 august, la Constantinopol era scos în procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial pînă la catedrala Sfînta Sofia, de unde se făceau pînă pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe creştini de suferinţe şi boli.

Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut popular ca postul Sîntă-Măriei, care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rînduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice, informează Agenţia Basilica a Patriarhiei Române, citînd „Liturgica Generală”, de pr. prof. Ene Branişte.

Ca vechime, Postul Sîntă-Măriei este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată, fiind considerat mai uşor decît al Patruzecimii, dar mai aspru decît al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli.

Originea lui trebuie căutată, probabil, prin secolul al V-lea, cînd cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi cînd sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă.

La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (patru la Constantinopol, opt la Ierusalim).

În răsărit posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, cum fac pînă azi), iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pămîntească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit.

Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul al XII-lea, la Sinodul Local din Constantinopol ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărît ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, pînă la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar cînd această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcîndu-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Potrivit Bisericii este prescrisă ajunarea lunea, miercurea şi vinerea, pînă la ceasul al nouălea, cînd se consumă mîncare uscată; marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sîmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.

La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, dar în Pravila mare se dă dezlegare la vin şi untdelemn nu numai pentru sîmbete şi duminici, ci şi pentru marţi şi joi.

În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstireşti, zilnic (alternativ), cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov.

La catolici postul Sfintei Marii se reduce la o singură zi, aceea a ajunului sărbătorii (14 august).