Schimbarea mapamondului secolului XXI

Il Giornale

Experţi în geopolitică fac previziuni privind schimbarea mapamondului, încercînd să-l configureze aşa cum va arăta peste 10 sau 20 de ani. Aşa au procedat recent şi Frank Jacobs şi Parag Khanna, comentatori la cotidianul american New York Times.

Ce s-a întîmplat cu acele pete imense roz sau violet, care cu 50 de ani în urmă reprezentau vastele imperii de peste mări britanic şi francez? Au fost şterse de decolonizare şi apariţia a nenumărate state africane şi asiatice, probabil destinate unei vieţi şi mai efemere.

Cine îşi va mai aminti nu peste mult timp că au existat ţări ca RDG, Cehoslovacia şi Iugoslavia, prăbuşite odată cu comunismul, care părea etern? Pentru a nu mai vorbi de URSS, ce se întindea pe o şeptime din teritoriile apărute.

Din previziunile lui Frank Jacobs şi Parag Khanna rezultă o lume fragmentată în continuare, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns acest probabil maxim istoric de peste 200 de state independente de pe planisferă. Noi frontiere vor trece, în special pentru cei care trăiesc în Africa sau Asia, unde un paşaport este adesea un vis de neatins. Unde vor putea fugi cetăţenii unui ipotetic Azawad, autoproclamatul stat ultraislamic din nordul actualului Mali, unde femeile fără văl sînt deja biciuite de noii lor stăpîni?

Ce se va întîmpla cu locuitorii noilor state care vor apărea, potrivit lui Jacobs şi Khanna, în urma divizării Congo (fostul Zair al lui Mobutu, cel mai mare jefuitor din Africa postcolonială), “binecuvîntat” şi “blestemat” în acelaşi timp de abundenţa de diamante şi materii prime valoroase? Care va fi soarta Somaliei, de 20 de ani dezmembrată în tranşe independente de facto, ai căror lideri profită de lipsa absolută a unei puteri centrale la Mogadishu?

Oare, aşa cum prevăd cei doi experţi, Rusia va ajunge să-şi piardă, în beneficiul unei Chine emergente, provincii extrem-orientale? Se va asista, după colapsul deloc imposibil al bastionului stalinist din Nord, la reunificarea celor două Corei, după modelul Germaniei, Vietnamului şi Yemenului – deşi cu modalităţi diferite?

Retragerea americană din Afganistan şi Irak va iniţia “revoluţia hărţilor” din Orientul Mijlociu, desenate de puterile europene imediat după Primul Război Mondial? Vor apărea, oare, ţări bizare cu nume ca Balucistan şi Pashtunistan? Se va naşte, după secole de tentative eşuate, un Kurdistan independent şi se va asista la fracturarea Siriei pentru a le permite loialilor lui Assad să păstreze puterea?

Nici vechea Europă, deja zguduită de prăbuşirea “imperiului răului” reaganian nu va fi scutită de noile retuşări, potrivit experţilor americani. Nu li se par improbabile apariţia unei Scoţii independente şi sfîrşitul Belgiei, de nenumărate ori anunţat, statul cel mai artificial din Europa Occidentală, care va putea produce o separare anti-istorică între Flandra şi Valonia, cu oraşul Bruxelles destinat probabil unei autonomii şi care va fi şi mai mult decît astăzi capitala unei Europe “unite”.

Jacobs şi Khanna par să uite însă Spania, care ţine împreună cu tot mai multă dificultate parteneri recalcitranţi precum Catalonia şi Ţara Bascilor. Nu spune nimic de Cipru, care ar trebui să şteargă “linia verde” ce împarte în două insula după invazia turcă din 1974. Şi nu menţionează nici viitorul Italiei, obiect de “sporovăieli” separatiste ale partidului secesionist Liga Nordului.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.