SATIRICONISTA-75: Doamnei Silvia Popescu

Pe calea vieţii plină de lumină

Tu vei rămîne pururea regină,

Nu am nici eu şi nimeni o dilemă

Pentru Cenaclu, unica emblemă.

Cu mintea vie şi iscoditoare

Ne-ai fost parfum, ne-ai fost o floare,

Ai fost liantul care ne-a legat

Şi spiritul care ne-a înălţat.

Cu inima mai mare ca un soare

Ai scris în viaţă despre fiecare,

Tu vei rămîne-n veşnicii iubită

Filă de suflet, încă necitită.

Cu har dumnezeiesc şi cu talent

Ne-ai înălţat în spirit, permanent,

Călcînd pe orişice povară

Ne-ai dat un nume într-o ţară.

Cu chipul cald, zîmbetul dulce,

Îţi duci pe umeri, demn, o cruce,

Cu cugetul curat ca de un sfînt

Îţi răstigneşti credinţa în cuvînt.

Cer zeilor şi cer dumnezeirii;

Să-ţi răsplătească jertfele iubirii

Şi într-o lume plină de titani

Să-ţi dea putere, dragoste şi ani.

Gavril MOISA,
27 ianuarie 2015