Sanda Valeria Moraru, George Uscătescu – poet şi eseist

Prestigioasa editură Presa Universitară Clujeană a publicat recent o mult-aşteptată carte despre profesorul George Uscătescu (1919-1995), cel care, cu ani în urmă a participat la una din ediţiile Festivalului Lucian Blaga şi a fost ales „Cetăţean de Onoare” al municipiului Cluj-Napoca (1992), Doctor Honoris Causa al Universităţii clujene, el avînd cinstea de a fi fost ales anterior şi membru de onoare al Academiei Române. Printre numeroşii săi corespondenţi din ţară s-a numărat şi diabetologul clujean Nicolae Hâncu şi ziaristul Constantin Mustaţă, acesta din urmă publicînd în 1998 şi cartea de interviuri De vorbă cu George Uscătescu. Iată, prin urmare, că un alt universitar clujean, tînăra hispanistă Sanda Valeria Moraru, a dat la iveală impozanta lucrare George Uscătescu – poet şi eseist (2012), făcînd cunoscut publicului cititor din ţară bogata activitate a acestui om de cultură român, ajuns la mari demnităţi în Spania, ţara care a contribuit la afirmarea intelectuală şi a altor români de prestigiu, precum Alexandru Ciorănescu, Alexandru Busuioceanu, Aron Cotruş, Vintilă Horia, Pamfil Şeicaru. E ţara care alături de Franţa a fost gazda primitoare a celor mai mulţi români dez-ţăraţi şi ajunşi în situaţia de pribegi, cărora le-a deschis largi posibilităţi de afirmare, inclusiv prin reviste redactate în limba română, ca „Destin”, „Fapta”, „Carpaţii”, „Libertatea românească”. Între aceştia, George Uscătescu a deţinut un rol dintre cele mai importante ca profesor universitar, moştenitor al catedrei celebrului Eugenio d’Ors, membru al mai multor asociaţii literare şi filosofice cu caracter internaţional. A fost poet, eseist, filosof, jurist, comparatist, filolog, sociolog, politolog, teoretician al culturii etc. Din multele lui domenii de activitate, cartea de care vorbim insistă în principal pe două ipostaze concludente: cea de poet şi cea de eseist, domenii în care a manifestat atît talent, cît şi vocaţie. A debutat cu poezie în revista „Tinereţea” din 1939, în 1941 fiind trimis cu o bursă la Roma, aici trecîndu-şi licenţa în litere şi filosofie şi funcţionînd ca profesor universitar la Madrid şi Barcelona, colaborator la numeroase reviste de specialitate şi fondator al Institutului Român din Madrid, laureat al Premiului Uniunii Latine şi al Unităţii Europene. Poezie a scris şi publicat doar în limba română, fiind autorul a şase volume de versuri, apărute între 1970 şi 1981: Thanatos, Dărîmat Ilion, Melc sideral, Memoria pădurii, Millenarium, Poezii, o selecţie dintre acestea apărînd şi în spaniolă în 1991. E vorba de o poezie elegiacă şi meditativ-filosofică, cu melos muzical şi cadenţe moderniste. Între modalităţile de expresie se situează incantaţiile lirice şi filosofice, oda, elegia, rugăciunea, blestemul, iar între temele predilecte pot fi decelate dorul după ţara şi oamenii de acasă, sfîşierea pribeagului, lupta cu Timpul şi ameninţarea Morţii, deplîngerea condiţiei de înstrăinat şi pledoaria pentru eternele valori ale umanităţii. Poezia sa adaugă vocii românilor din exil un timbru propriu, cu inflexiuni grave şi solemnităţi clasice, cu trimiteri la simbolistica noastră populară, mitologia locului şi ethosul carpato-dunărean specific. Iubirea şi prietenia, natura, melancolia, exilul, pesimismul, nesfîrşitul lumii, renaşterea spirituală, critica regimului comunist sînt doar unele dintre temele reperate şi analizate cu gust şi competenţă de autoare. Mult mai vastă şi mai apreciată este activitatea sa de eseist şi filosof al culturii, de comparatist şi politolog, domeniu în care a scris despre Erasmus, despre Brâncuşi şi Eminescu, făcîndu-ne cunoscute valorile în întreaga lume. Alte volume se intitulează: Nou itinerar (1968), Breviario de cultura (1985), Ontologia culturii (1987), Proces umanismului (1987), Timp şi destin (1993), Europa absentă (2005) ş.a., scrise atît în româneşte cît şi în spaniolă. Între preocupările sale pot fi enumerate şi cărţi despre structuralism, despre libertate şi neatîrnare, despre relaţiile culturale hispano-române. A scris despre actualitatea lui Eminescu, despre caracterele culturii româneşti, despre timp şi destin european, făcînd dese raportări la Mioriţa, legenda Meşterului Manole, basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi fondul ancestral al unor balade, preocuparea de definire a spiritualităţii româneşti fiind una dintre obsesiile lui uşor reperabile. A scris articole şi studii inspirate din istoria noastră, cum ar fi cele despre naţiune, stat, uniune europeană, cultură şi libertate, tehnică şi utopie, civilizaţii străvechi, noul teatru, cinematografie şi artă etc. În cadrul preocupărilor sale comparatiste putem aminti studiile despre Sfîntul Francisc, Pirandello, Ezra Pound, Homer, Confucius, Dante, Lorca, Rilke, Goya, Cervantes, Columb, Velasquez etc. Studiile sale se transformă cel mai adesea în luminate incursiuni europene în zone de cultură mai puţin străbătute, producînd efecte restitutive de mare efect. Prin actualizarea lor, prin analizele temeinice şi minuţioase pe care le întreprinde, Sanda Valeria Moraru atrage atenţia asupra unei opere viabile şi de mare interes, pledînd pentru readucerea ei pe teritoriul naţional din care şi-a tras sevele, văzînd în George Uscătescu pe unul dintre ambasadorii cei mai luminaţi ai culturii noastre în lume.

Mircea POPA