Salonul de iarnă „CARPATICA”

Din nou, în ambianţa selectă a galeriei „Casa artelor”, Bulevardul Eroilor 16, Cluj-Napoca, în contextul lansării ultimelor două dense numere ale prestigioasei reviste de cultură urbană „Oraşul”, s-a creat o tonifiantă atmosferă sărbătorească prin vernisajul celei de a treia ediţii a Salonului de iarnă „Carpatica”. M-am implicat cu totală dăruire în perfectarea unei revelatoare sinteze expoziţionale, avînd sprijinul fructuos al reputatului arhitect Ionel Vitoc, preşedintele Fundaţiei culturale „Carpatica” şi patron al galeriei mai sus-amintite, precum şi receptivitatea generoasă a 15 plasticieni reprezentativi pentru mişcarea artistică din cotidianul românesc. Le amintesc cu sinceră emoţie şi preţuire numele: Mariana Bojan, Manuela şi Teodor Botiş, Ana Raveca Brânzaş, Octavian Cosman, Mariana Elaş, Vas
ile Gheorghiţă, Corina Horvath-Bugnariu, Ioan Horvath-Bugnariu, Viorel Nimigeanu, Vasile Pop, Angela Roman-Popescu, Andrei Şchiopu, Adrian şi Rodica Tarţa. Trebuie recunoscut că este un mare privilegiu al Clujului, ca în orice moment, prin asocierea unor atît de elocvente virtuţi creative, să se determine evenimente culturale referenţiale.

În fapt, Salonul de iarnă „Carpatica” se situează în prelungirea unor memorabile iniţiative anterioare, cînd între 1980-2012 la sediul Clinicii Medicale V, prin prestanta angajare a prof. dr. doc. Ion Zăgreanu şi apoi a prof. dr. Caius Duncea, exponenţi ai elitei medicale româneşti,
se finalizau remarcabile sinteze plastice, completate cu recitaluri de poezie şi muzică de excelentă calitate. Martorii vremii şi-au întregit cunoaşterea şi înnobilat sensibilitatea asimilînd freamătul tumultului creativ a zeci de nume sonore în eternul artei româneşti: Aurel Ciupe, Alex Mohy, Teodor Harşia, Anton Lazăr, Bene József, Paul Sima, Mircea Vremir, Viorica Cristea, Doina Hordovan, Mihai Barbu, Dan Bimbea, Gheorghi Apostu, Eugen Gocan, Valer Vasilescu, Eugen Patachi, ca să-i pomenesc pe cîţiva dintre cei trecuţi în lumea umbrelor. Asemenea manifestări s-au dovedit benefice atît pentru public, cît şi pentru creatori, despre care se ştie că au stringentă nevoie de dialog şi consolidare de certitudine prin obiectivă confruntare valorică.

Ceea ce am etalat pe simezele Galeriei „Casa artelor”, situată avantajos în plin centrul urbei academice şi cu un spaţiu mult mai cuprinzător, constituie un răspuns posibil la condiţia contemporană a artei. Bucurîndu-ne de cooperarea unor exponenţi de excepţie, aflaţi majoritatea la vîrsta deplinei maturităţi, cu două mai tinere şi fertile talente, Manuela Botiş şi Mariana Elaş, se poate uşor intui o sugestivă pendulare – ca viziune şi stil – într
e factura valorilor consacrate, abil decantate, şi exigenţele estetice ale postmodernităţii. Chiar şi atunci cînd soluţia formală operează cu aspecte extrase din recuzita figurativului se simte la fiecare abordare o consecventă voinţă de stilizare şi comprimare a motivelor, de proiectare a pretextului inspirativ în zona efectului transfigurator de concret în esenţă spiritualizată. Intervine adesea la nivelul configurării o puternică infuzie de sens metaforic şi semnificaţie simbolică, eliberînd motivul de incidenţele efemerului. Că are loc o pronunţată abatere de la tentaţiile improvizaţiei voiajere o arată pregnant şi lucrările afiliate diversificatului Salon de iarnă „Carpatica”, exemplificînd mai întîi cu cele aparţinînd domeniului textil şi artei ambientale, unde ritmica motivelor generează penetrante pătrunderi în sfera ideaticului şi a profundei afectivităţi. Devin frecvente trimiterile la surse de atmosferă şi trăire autohtonă, asigurînd – prin ingenuitate expresivă – Manuelei Botiş, Anei Raveca Brânzaş, Corinei Horvath-Bugnariu şi Angelei Roman-Popescu statut de protagoniste într-un valoros context cultural.

Ansamblul expoziţional ne oferă, totodată, şansa decodării şi pătrunderii în universul miraculos al poeticii lui Eugenio Montale prin tensionatele alternanţe alb-negru, în dicteu expresionist, desăvîrşite de prolificul Ioan Horvath-Bugnariu, grafician consacrat şi prin asemenea delicate preocupări de ilustrator, devenite – din păcate – tot mai rare în circuitul apariţiilor editoriale.

Ponderea componentei picturale ne asigură un excelent prilej de contact şi reflecţie savurînd dinamica unui cromatism difuzat cu rigoare şi rafinament pe traseele unui diversificat repertoriu inspirativ. Sesizăm pe de o parte interesul pentru investigarea componentelor simple, proaspete, ale existenţei, pe care le putem contempla din lectura unor savuroase naturi statice sau în fulguraţiile unor inefabile structurări peisagistice, animate de un pătrunzător fior liric la Mariana Bojan, Viorel Nimigeanu, Adrian Tarţa, sobrietăţile duse pînă în pragul unor grave reculegeri sau tranşante interogaţii privind destinul uman, din complexele articulaţii compoziţionale desăvîrşite de Vasile Pop şi Vasile Gheorghiţă, configurările inventive de sărbătoresc, arhaitate şi duh autohton la Teodor Botiş, Rodica Tarţa şi Andrei Şchiopu, abilitatea incorporării personajelor într-o impresie de oficiere a unui solemn ritual în Orchestra pictată de Mariana Elaş prin mijlocirea unor sinuoase caligrafii sau fascinaţia pe care o provoacă enigmaticele transfigurări de existenţial cantonat în straturile unei subtil orchestrate cosmogonii la Octavian Cosman.

Iată încă o reuşită expoziţională care-şi recomandă firesc perpetuarea prin similare etalări de elevată spiritualitate.

Negoiţă LĂPTOIU