S-a făcut linişte de sărbători

Ilie CĂLIAN

USL s-a ţinut de cuvînt: avem guvern încă înainte de Crăciun. În loc să vină sfîrşitul lumii în 21 decembrie, pînă la sfîrşitul zilei fusese învestit noul guvern – şi de Parlament, şi de preşedinte. Fireşte, nu a decurs totul “ca pe apă”, s-au făcut retuşuri pînă în ultima zi, Traian Băsescu şi-a dat drumul cunoscutei mitocănii, dar, sîmbătă dimineaţa, Guvernul Ponta 2 s-a întrunit în prima şedinţă. Pentru noi, cei din ţară, este important faptul că avem linişte în aceste zile de sărbătoare. Pentru partide, iarăşi este bine, întrucît îşi pot digera în linişte şi succesul, şi eşecul. Mai exact, USL a trebuit să facă un mare efort – cu adevărat mare – pentru a-şi orîndui trupele în teren, adică a-şi distribui reprezentanţii în Guvernul Ponta 2, atît conform algoritmului stabilit în principiu de multă vreme, cît şi conform nevoilor de guvernare, aşa cum s-au concretizat ele pînă în ultimul moment. La rîndul ei, noua Opoziţie a înghiţit găluşca – din păcate, nu tocmai onorabil.

Aflat, încă, în fruntea PDL, Vasile Blaga s-a dovedit a fi, aşa cum spuneam, nu un buldog, ci un rinocer, incapabil de raţionamente şi gesturi coerente, cerute de situaţia creată de alegerile parlamentare, persistînd într-un nihilism anti-USL care îl face ridicol. În privinţa UDMR, preşedintele Kelemen Hunor s-a manifestat sub nivelul de diplomaţie şi, probabil, competenţă al lui Marko Béla. Încăpăţînarea cu care s-a cramponat de scoaterea din Constituţia României a sintagmei “stat naţional”, ca o condiţie a participării la guvernare sau măcar a susţinerii parlamentare, demonstrează că n-a priceput un lucru simplu: cu abia 5,1% voturi la alegeri, în condiţiile în care o mai mare participare a românilor la vot i-ar fi atras automat scăderea procentuală sub 5%, UDMR nu poate emite niciun fel de prentenţii.

Cele două componente “serioase” ale Opoziţiei (că despre PPDD nu putem şti, deocamdată, nimic) ar fi trebuit să aibă o atitudine mai temperată, în condiţiile în care chiar cei doi vicepreşedinţi ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au transmis do-rinţa unei bune convieţuiri între Putere şi Opoziţie. Desigur, veţi spune, învingătorului îi este uşor să dea semne de mărinimie. Aşa este, dar nu este obligat. Să ne amintim de celebra zicere a lui Băsescu, du-pă alegerile din 2009: “I-am ciuruit!”… Este ceva mai mult decît o chestiune de bunăcreştere, de “cei şapte ani de-acasă”. Este o chestiune de filosofie a guvernării şi a realităţilor politice, de aşa-zisă “realpolitik”, de înţelegere a gravităţii momentului şi responsabilitatea guvernării într-o perioadă extrem de dificilă. Probabil tot în această cheie trebuie să citim şi celebra înţelegere scrisă dintre Băsescu şi Ponta, dintre preşedinte şi primul ministru, care ar putea contribui la depă-şirea fricţiunilor dintre cele două palate, pînă la modificarea Consti-tuţiei şi delimitarea mai exactă a puterilor şi competenţelor.

Însă, pînă la urmă problema de fond este aceea a funcţionării noului guvern, despre care s-a spus că este supradimensionat. Am înţeles că principalul motiv pentru care USL a hotărît o asemenea structură este creşterea răspunderii celor numiţi în fruntea unor ministere sau foste competenţe ale unor secretari de stat sau directori de minister. Spre deosebire de secretarii de stat, miniştrii delegaţi fac parte din guvern, răspund faţă de primul ministru şi de Parlament, pot avea iniţia-tive legislative şi, bineînţeles, au şi răspunderi ministeriale. Desigur, în legătură cu responsabilităţile specifice se mai poate discuta. Şi, proba-bil, în viitor şi această structură ar putea fi modificată, din perspec-tiva unor necesităţi la care guvernanţii nu s-au gîndit, ori s-au gîndit altfel.

Deocamdată, să ne bucurăm că s-a făcut linişte politică în ţa-ră şi bucatele de Crăciun n-o să ne stea-n gît – cel puţin nouă, celor mulţi.

SĂRBĂTORI FERICITE!