Rutieră

RADU VIDA

Dintre toate plîngerile vizavi de noul Cod rutier, cea mai penibilă mi s-a părut cea a Uniunii Naţionale a Transportatorilor. Prin reprezentanţi, desigur.

Cineva, acolo, sus, s-a înfuriat. Şi a dispus înăsprirea legilor circulaţiei pe drumurile publice. Mai exact, mărirea cuantumului amenzilor pentru tot felul de matrapazlîcuri la care recurg participanţii la trafic.

Amenzi usturătoare, nu zic!

Dar nimeni nu şi-a pus problema respectării regulilor de circulaţie! E obligatoriu să iei amenda mare? Nu cred. Din moment ce circuli regulamentar… Numai că şi aici intervine o… genă, specifică celor care se întrec în a bulversa circulaţia rutieră: şmecheria. Cum să fenteze, să păcălească? Cum să iasă în evidenţă? Cum să fie cu un minut înaintea celuilalt?

A devenit un reflex încălcarea mai tuturor regulilor de circulaţie. Nu numai pe şosele, dar şi în incintele mall-urilor, pe rutele ocolitoare, mai puţin aglomerate, în timpul şofatului pe timpul nopţii…. Şi exemplele ar putea continua. Nu numai că nu se învaţă, la şcolile de şoferi, că superficialitatea şi şpaga funcţionează în continuare. Dar nici Poliţia nu este prezentă pe străzi. Sau, de nenumărate ori, se dovedeşte a fi mult prea indulgentă. Ba sancţionează nereguli atît de nesemnificative, încît ţi-e şi ruşine să vorbeşti de ele, ba „închid” ochii la nemernicii ce ar putea produce accidente în lanţ. Într-un oraş, cum este Clujul, „rutieriştii” lipsesc aproape cu desăvîrşire. Sau fac… acţiuni. Adică: la comanda X pun radarele, întocmesc procese de contravenţii şi… cu asta, basta.

Cu totul altfel se petrec lucrurile la Madrid, spre exemplu. Adevărat stat poliţienesc, am putea spune. Dacă nu ne-ar contrazice locuitorii marii capitale iberice, care se simt realmente protejaţi de forţele de poliţie. Aflate –evident! – mereu în stradă. În număr mare: grupuri de cîte doi, pe jos şi arătînd ca pomii de crăciun în Ajun, dotaţi cu toate cele; cu maşini multe şi bune, patrulînd şi mereu raportînd, la centru, despre starea de spirit a străzii şi, mai ales, a nebuniei civilizate din circulaţia madrilenă: călare, la pas, prin marile parcuri. Sînt prezenţi în gări, autogări, staţii de tren, oraşe mici şi mari. În uniformă şi în civil. Mereu la datorie! Atît ziua, cît şi noaptea.

E de admirat cum se circulă într-o mare metropolă cum este capitala Spaniei. Am întreba în dreapta şi-n stînga. Şi am aflat: nimeni nu are treabă cu tine, dacă respecţi legea. Dar amenzile sînt ameţitoare. Şi punctele… Şi le primeşti fără comentarii. Iar Justiţia? De aceeaşi parte a baricadei. A dorinţei de respectare cu stricteţe a legilor. Punct.

Ba nu, că m-am luat cu vorba şi v-am rămas dator cu… pretextul transportatorilor. Îngrijoraţi că vor creşte contestaţiile în instanţe au grăit. Cum că n-ar fi bine. Că cele mai multe sancţiuni se dau pentru vitezomani, apoi cei care nu acordă prioritate. Dar că instanţele anulează penalităţile şi dau doar avertismente. Şi se plîng: că, vezi doamne! – sînt termene lungi, că în cauze sînt repartizaţi judecători stagiari, că, în fine, amenzile de peste 9000 de lei… ş.a.m.d.

Nu se poate conduce corect? Sînt absurde reglementările legilor de conduită pe şosele? De ce şoferii noştri conduc într-un fel pe drumurile Europei? De ce respectă cu stricteţe viteza în localităţi şi nu fac depăşiri alandala? Şi de ce se conduce cu totul altfel cînd vine vorba de meleag. Dispreţ faţă de culoarea roşie a semaforului, parcare pe te miri unde, viteze la concurenţă cu standardele în vid ale constructorilor de maşini şi multe altele. Simplu: pentru că aici nu le este frică de nimic! Pe cînd, pe-afară te arde de-ţi merg banii, punctele şi actele acolo unde interdicţia de a conduce, dacă nu eşti corect, te fac pieton pe viaţă.