Rugby

1913 – 2013 : 100 de ani de rugby în România

Complexul Olimpic ‘Sydney 2000’ de la Izvorani a fost luni, 23 septembrie, gazda unui eveniment ce nu se va uita deloc, cel al aniversării unei frumoase şi venerabile vîrste, 100 de ani de rugby în România. O vîrstă de invidiat, dar o vîrstă plină de momente memorabile, de oameni care au dat, dau şi duc mai departe sportul balonului oval, al rugby – ului, “un sport de golani, practicat de gentlemani”. Un sport adus şi rpomovat în România de nume precum Grigore Caracostea, cei patru fraţi Iconomu, Contantin Crătunescu, Henri Manu, Nae Mărăscu, Mişu Vardalia, fraţii Hussar, fraţii Vidraşcu, Tănăsescu, Volvoreanu, Michailescu, … Aceştia sînt pionierii, graţie lor sportul cu balonul oval începe să fie practicat în ţara noastră, într-o perioadă deloc propice sportului în general. Nu trebuie uitat faptul că sîntem cu un an înainte de începutul primului Război Mondial, perioada care a urmat fiind una a marilor lipsuri materiale şi financiare. Perioada d epionierat rămîne cea cuprinsă între 1913 – 1915, echipe puţine, terenuri nici atît, dar este perioada în care iau naştere numeroase echipe liceale.

8 septembrie 1913 este dată memorabilă şi aşa va rămîne pentru totdeauna, înscrisă cu litere şi cifre de aur în istoria sportului din România. Este data la care s-a disputat primul meci de rugby în România, Tennis Club – Sporting Club 3 : 3. De aici încolo istoria ruby – ului românsc se scrie de la un an la altul, reţinînd trei evenimente majore : medalia de bronz pentru naţionala României la Jocurile Olimpice, Paris, 1924, înfiinţarea Federaţiei Române de Rugby (1931; prima denumire era de Comisia de Football – Rugby, 1915, preşedinte Grigore Caracostea), respectiv România – ţară fondatoare a FIRA, 1934.

Revin la momentul aniversar de luni, 23 septembrie, în care au acordate diplomele de excelenţă (cel mai bun antrenor – Theodor Rădulescu; cel mai bun arbitru – Theodor Witting; cel mai bun preşedinte FRR – Viorel Morariu), a fost lansat volumul ‘1913 – 2013. 100 de ani de rugby în România’, a fost lansată moneda aniversară emisă de BNR şi nu în ultimul rînd, a fost lansată galeria marilor rugbişti români, veritabil Wall of Fame, stabilindu-se şi cel mai bun XV pe care l-a avut vreodată România : Constantin Dinu, Mircea Muntean, Gheorghe Pîrcălăbescu, Gheorghe Dumitru, Marin Ionescu, Florică Murariu, Enciu Stoica, Radu Demian, Mircea Paraschiv, Alexandru Dumitru, Valeriu Irimescu, Adrian Lungu, Ion Constantin, Dumitru Ghiuzelea, Alexandru Penciu.

Radu Demian în XV – ele României !

Radu Demian (n. 1938, Cluj) este un nume de legendă al rugbiului clujean prin excelenţă, al celui românesc în general. A început rugby – ul încă de pe băncile liceului, la 14 ani, ca jucător al Universităţii Cluj – juniori, apoi senior la Ştiinţa Cluj, după care a urmat Griviţa Roşi Bucureşti, echipă în care a cunoscut consacrarea naţională şi internaţională. De reţinut este cîştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Griviţa Roşie, în 1964, alături de Irimescu, Vusec, Moraru, Rusu,…

A jucat linia a III-a (nr. 8 pe tricou), fiind numit de francezi, ‘Gigantul Carpaţilor’. În anul 1958 a fost selecţionat în naţional de tineret a României, pentru a debuta ca senior în partida România – ex RDG 21:6 (19 mai, 1959, Bucureşti). În tricoul Naţionalei a susţinut 36 de partide oficiale (în perioada 1958 – 1972), plus alte 14 meciurit est, de cinci ori fiind căpitanul tricolorilor. Retragerea a avut loc cu partida Maroc – România 0:25 (9 mai, 1971, Casablanca). A jucat şi în tricoul echipei franceze RC Toulonnaise.

Clujul în rugby – ul naţional

În 2014 se vor împlini 65 de ani de rugby clujean. Amintesc acest fapt deoarece din cei 100 de ani de rugby românesc, 65 sînt ani de contribuţii clujene, majore prin echipe, rezultate, sportivii şi arbitri formaţi de şcoala clujeană de rugby. Nu voi da nume, nu vreau să neîndreptăţesc pe nimeni. Toţi au locul lor bine stabilit, toţi sînt exponenţiali pentru rezultatele obţinute la echipele de club sau în tricoul Naţionalei (juniori, tineret, seniori).

Voi completa menţionînd faptul că “U” Cluj a scris pagini frumoase şi consistente de rugby românesc, lucruri în genral cunoscute, dar asupra cărora mă voi oprin în alte ediţii ale cotidianului nostru.

100 de ani…

Sînt mulţi, sînt frumoşi, jalonaţi de numeroase succese naţionale şi internaţionale, repere pentru tinerii care bat la porţile rugby – ului de înaltă performanţă. La mulţi ani !

Demostene ŞOFRON