Rugby Cupa Mondială 2011, Noua Zeelandă Georgia – România 25 – 9 (12-6)

Cronica unui dezastru anunţat

Manawatu Arena, Palmerston North * Georgia : Khmaladze, Gigauri, Kacharava, Zibzibadze, Todua, Kvirikashvili, Abuseridze, Gorgodze, Basilaia, Chkhaidze, Maisuradze, Zedginidze, Zirashvili, Bregvadze, Khinchagishvili; au mai jucat Urjukashvili, Shvelidze, Samkharadze, Datunashvili, Kakovin, Chkhivadze, Berishvili, antrenor Richard Dixon. România : Dumitraş, Ciuntu, Gal, Dimofte, Lemnaru, Dumbravă, Surugiu, Toniţa, Carpo, Macovei, Cr. Petre, V. Ursache, Tincu/cpt; au mai jucat Florea, Popîrlan, Ianus, Calafeteanu, Vlaicu, antrenor Romeo Gontineac * arbitru Dave Pearson/Anglia * marcatori : Kvirikashvili/5 lp, tr, Urjukashvilki/lp, Gorgodze/e pentru Georgia, Dumbravă 2 lp, Vlaicu/lp pentru România * statistica partidei : posesia balonului : 56% / 44%; eseuri 1-0; balon jucat în 22-ul advers : 5’13” – 3’51”; lp-uri (ratate) : 6 /2) – 3 (2); grămezi (cîştigate/pierdute) : 9 (1) – 8 (0); margini (cîştigate/pierdute) : 9 (4) – 10 (3); erori în jucarea balonului 11 – 14 *

Clasament grupa B :

Anglia 3 0 0 121 – 22 14

Argentina 2 0 1 65 – 33 10

Scoţia 2 0 1 61 – 43 10

Georgia 1 0 2 41 – 65 4

România 0 0 4 44 -169 0

Au mai rămas de jucat în grupă : Anglia – Scoţia (1 octombrie) şi Argentina – Georgia (2 octombrie)

Cînd îţi propui puţin, obţii puţin. România şi-a propus o singură victorie (!?!), era firesc să nu-şi realizeze obiectivul atîta timp cît prezemţa în sine a jucătorilor noştri a fost pur formală. La o competiţie de o asemenea anvergură, nu te duci cu un singur obiectiv şi acela penibil şi jenant. Cu un asemenea obiectiv, nimeni nu te mai bagă seamă, eşti desconsiderat de la bun început. România rămîne prin aceste patru înfrîngeri consecutive în grupa a 2-a valorică europeană, nici pomeneală de meciuri cu elita rugbiului, un viitor deloc roz. De partea cealaltă, Georgia a avut parte un an 2010 şi o parte din anul în curs, de echipe puternice atît la nivelul primei reprezentative, cît şi la nivelul echipelor de club. În marea lor majoritate, jucătorii sînt aceiaşi, se cunosc bine între ei, funcţionează ca un tot unitar şi acest lucru s-a văzut şi partida cîştigată în faţa României. Jucătorii gruzini sînt şi mult mai căutaţi de echipele de club din Franţa, Anglia, Italia, sînt angrenaţi în competiţii europene majore, au şi un antrenor scoţian care clădeşte încet şi sigur o echipă competitivă. Noi rămînem la stadiul declaraţiilor, sperăm în continuare, pe mulţi îi va prinde pensia şi situaţia rugbiului românesc va rămîne neschimbată.

După cum a jucat, România nu avea cum să cîştige în faţa Georgiei. Au abundat greşelile individuale (prindere, pase, offside-uri), nu am ieşti mai deloc în presing, am cedat teren permiţînd gruzinilor să joace multe baloane în 22-ul nostru, greşeli care au contat mult în economia jocului şi a scorului final. Jucătorii lui Richard Dixon au profitat din plin de aceste greşeli, avînd şi un atu important, în forţa pachetului de înaintare.

Concluzia ? România bifează o participare şi nimic mai mult. Cu regret trebuie să mărturisesc că am anticipat acest rezultat dezastruos. Cînd nu ai o bază solidă la tine acasă, nu ai de ce să te aştepţi la rezultate bune. Noi trebuie să clădim în interior, să pompăm bani şi bani serioşi în sportul de performanţă, să atragem copiii spre sport, să ridicăm stadioane. Cum toate acestea nu se vor întîmpla curînd, nu ne rămîne decît să bifăm în continaure eşecuri…

Demostene ŞOFRON