Romulus MOLDOVAN – FLORI DE LUT

„Românul s-a născut poet” şi „Viaţa mea e un roman” sunt cele mai trainice sintagme din mentalul poporului nostru. Poezia făcută de români poate să însemne Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Ion Pillat sau Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu sau Ion Mureşan. Dar şi poezia antilirică postmodernă. Când totul e poezie, nimic nu e poezie, îţi vine să parafrazezi un vers, din anii şaptezeci, al lui Adrian Păunescu. Cine stabileşte cantitatea şi intensitatea, mai ales, de poezie adevărată dintr-un text? Critica literară şi cititorii, uneori aflaţi în conflict. Cum să interpretezi textele unui iubitor de poezie ca Romulus Moldovan, unde să-l plasezi valoric? În ce familie de poeţi? Nu ştiu. Oricum, evoluţia sa, de la stadiul celui care utiliza rime naive şi tocite istoric, avansând imagini idilic-paseiste la actualele sale compuneri postmoderne, de un prozaism voit al vremii noastre, din recenta culegere Flori de lut, o pot certifica.

Da, acum avem texte mai coerente, închegate, de un antilirism evident, după moda zilelor noastre, texte care-şi caută lectorul contemporan. L-a găsit? Printre membrii cenaclului „Octavian Goga”, ai cenaclului Universităţii „Babeş-Bolyai”, printre cititori afini ai altor publicaţii similare, printre prieteni, da. Eu unul i-am citit vreme de un an tot ce îmi aducea scris la „cald”, apoi îi dădeam, aşa cum mă pricepeam, ca un om mai bătrân în meserie, sfaturile necesare. Mai departe, Romulus Moldovan trebuie să se descurce singur. Cititorii vor aprecia singuri cum reuşeşte să transmită emoţiile, stările sufleteşti pe care le încearcă autorul. Eu, meditând la cuvintele unui poet francez, mă simt încurcat aflând de la acesta, trăitor în urmă cu un secol şi ceva, că „poezia se face cu cuvinte, nu cu emoţii”. Deci, emoţiile noastre, ale mele, ale tale, să nu însemne mare lucru pentru ceilalţi, numai pentru noi, care le trăim? Ce se face bietul autor atunci? Dacă are doar cuvinte puţine şi emoţii mari? Se descurcă el, dacă are talent primit de Sus. Bacovia a reuşit să devină un poet modern exemplar cu un bagaj sumar de vocabule, nici acelea prea poeticeşti, dimpotrivă. Poate şi autorul Florilor de lut să tenteze această postmodernă elementaritate poetică? O probează cumva această culegere. Adrian POPESCU

xxx

Îmi plac cărţile de poezie care au un desen interior. Sigur, asta înseamnă că şi poetul are în capul lui un desen al lumii. Flori de lut are desen, iar Romulus Moldovan îl vede şi aşa se face că între haos şi cosmos alege cosmosul. Are el un har rezervat poeţilor adevăraţi, harul de a vedea nevăzutul. Astfel, poetul are revelaţia că există Cineva deasupra noastră, o prezenţă copleşitoare. Iar dacă ai avut revelaţia aceasta, e evident că vei crede în inspiraţia venită de sus, ca şi cum cuvintele tale „ar aparţine altuia”, iar braţele artistului nu ar fi decât prelungiri ale aripilor îngerului.

Titlul, Flori de lut, este fără îndoială o metaforă pentru condiţia omului, a miracolului „gândirii printre oase” căci, de altfel, cartea are ceva dintr-un basm al descoperirii, cu uimire, a lumii de către un copil. Nu e de mirare că pentru Romulus Moldovan poezia înseamnă o eliberare din chingile realului şi raţionalului, căci poemele, zice poetul nostru,  zboară cu aripi grele „prin nori de certitudini”.

În ce mă priveşte, am certitudinea că Flori de lut este o foarte frumoasă carte de poezie. Ion MUREŞAN

xxx

Lansarea volumului va avea loc vineri, 9 decembrie, ora 18.30, la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca. Prezintă: Adrian Popescu, Ion Mureşan, Horia Bădescu, Ion Cristofor. Vor recita poeta Lili Lazăr şi actorul Petre Băcioiu. Vor fi de faţă şi membri ai Cenaclului „Octavian Goga”, între care poeta Rodica Scutaru-Milaş – preşedinta Cenaclului şi poetul Vasile B. Gădălin – vicepreşedinte al aceluiaşi Cenaclu.

Evenimentul va fi precedat, la ora 17, de un concert de colinde susţinut de Corala VOCI TRANSILVANE a asei Municipale de Cultură Cluj-Napoca, dirijor Adrian Corojan.