Ritualul studenţesc de sărbători

Afară e iarnă…şi ger crâncen cum bătrânii povestesc că demult nu a mai fost… Prima iarnă ca studentă mi-a amintit acum o lună că vin sărbătorile, iar de sărbători toate drumurile duc acasă…

Toţi studenţii şi-au luat rămas bun de la Cluj-Napoca şi au pornit spre locurile de baştină, oraşele sau satele natale, ca să petreacă sărbătorile alături de familie şi prieteni. Trenurile vuiau în săpămâna dinaintea Crăciunului, pe străzi parcă era formula 1 de autobuse, iar gările răsunau de roţile valizelor studenţilor grăbiţi. Maramureş, Bistriţa, Suceava, Chişinău etc., păzea că vin colindători! Sper că ai pregătit merele, nucile şi…banii.

Clujule, ai rămas pustiu şi supărat, dar nicio grijă…ne revedem curând!

Am pornit şi eu spre Marmureş. Acasă, mama mă aştepta în poartă cu braţele deschise şi cu lacrimi în ochi…pentru că nu-şi văzuse fata de câteva săptămâni bune…

În următoarea zi, pregătirile au fost în toi pentru sărbătorile frumoase de iarnă: Crăciunul, Sfântul Ştefan, Revelionul, Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ion care încheie şirul lung. M-am răsfăţat cu de toate. Tradiţiile şi obiceiurile specifice Maramureşului s-au făcut simţite şi anul acesta, colindele au vestit frumos că Hristos s-a născut, iar mâncărurile au fost dieta perfectă. Dacă de când a început studenţia am mâncat la greu Varză a la Cluj, în Maramureş am schimbat meniul cu mămăliguţă, sarmale cu coaste şi cârnaţi proaspeţi afumaţi după pomana porcului.

Printre distracţie şi nopţi risipite pe uliţele satului la colindă, gândul la studenţie l-am păstrat. Am pus în aplicare noaptea proverbul latin Carpe diem! (Trăieşte clipa!), dar l-am schimbat ziua în Trăieşte studenţia! Prima sesiune bate la uşă….şi nu cred că vrea numai plată pentru colindă…

După trei săptămâni de recreaţie, din nou studenţimea se întreaptă spre inima Transilvaniei. Acelaşi ritual ca la plecare…Bine te-am regăsit, Cluj! Mi-a fost dor de tine…Tuturor ne-a fost…

Un gând bun

„Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine tu te-ntreabă şi socoate;/ Nu spera şi nu ai teamă,/ Ce e val, ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la toate rece.”, spune mare adevăr Mihai Eminescu în poezia Glossă.

S-au mai rotit odată toate şi iată-ne în 2017. „An nou” este de la sine, dar „an mai bun” doar noi îl putem face.

Aşadar, dragi studenţi, haideţi să fim mai buni, mai sârguincioşi şi mai determinaţi. Valurile studenţiei trec pe nesimţie, iar viaţa ne aşteaptă să o luăm pe propria spinare. În plus, ne mai pune şi câte o nuieluşă în ghetuţe ca să nu uităm ce înseamnă ea cu adevărat. Dar noi să ne păstrăm puterea, să dăm tot ce-i mai bun şi să înfruntăm nămeţii săi cu ambiţie, să-i dărâmăm cu poftă de succes, dar să-i topim cu dragoste şi bunătate şi credinţă în Dumnezeu.

Măriuţa-Ancuţa Pop