Risipă

RADU VIDA

Păcăleli. Ştiute şi neştiute. Bani – pe apa sîmbetei. Ei, nu chiar pe degeaba. Pentru că, întotdeauna, în spatele unor acţiuni „de interes cetăţenesc” se ascunde o meschinărie. Bănoasă pentru oareşcine!

Una din marile păcăleli  din ultimii 22 de ani a fost Cartea de alegător. Spun „a fost”, pentru că, iată, astăzi faimoasa fiţuică, colorată, îmbibată cu tot felul de sisteme de securitate a murit. E în firea lucrurilor, veţi spune, ca orice în lumea asta să se nască, să trăiască, cît o trăi, şi să moară. De acord. Numai că,  între cele două repere naştere – moarte, trebuie să existe ceva, un scop, o nevoie care să justifice, cît de cît, existenţa obiectului)fiinţei. Cartea de alegător n-a folosit la nimic. Sau, mai exact, a folosit doar unor anumite persoane.

Ideea a fost pritocită în 1992. S-a dezbătut, minţi luminate au amendat discuţiile altora şi, în fine, în…1999 s-au tipărit. Cu duiumul! Nimeni n-a dat socoteala. Hîrtie, cerneală tipografică de import, raster, poză color, elemente de siguranţă… La vremea respectivă s-a spus că e nevoie de aşa ceva pentru eliminare fraudelor. Adică: Buletinul, Cartea de identitate nu erau bune! Asta pentru că avea toată lumea aşa ceva. Sau aproape toată lumea. S-au inventat cărţile de alegător, cică, pentru a se elimina votul multiplu. Ceea ce – să ne înţelegem! – nimeni nu vroia. Nici un politician, vreau să spun. Cu toate că făceau  şi fac pe moraliştii, cinstiţii, neprihăniţii. Au vrut să ne convingă că nu se pot tipări mai multe cărţi de alegători! Ceva, însă, n-a funcţionat. Şmecheria n-a putut fi pusă în aplicare. Drept pentru care, în tot acest timp, a existat interdicţie de a se vota cu cărţile de alegător.

Cineva a cîştigat vîrtos de pe urma escrocheriei. Acolo, la nivelul Ministerului de Interne, conturile bancare ale cîtorva sus-puşi s-au umflat de-adevăratelea.  Cetăţeanul plătea doar pentru Cartea de identitate. Ataşat primea şi Cartea de alegător. Şi nimeni nu mă poate convinge că uriaşele costuri de tipărire nu erau recuperate. De la milioane şi milioane de cetăţeni. De altfel, în unităţile autorizate se şi plăteau două chitanţe. Pentru şi… pentru. 13 ani. Atîta s-a furat, fără ca vestita Carte de alegător să fi fost acceptată la urne. Unii au încercat.

Alţii doar s-au lăudat. Dar, Cartea de identitate a continuat să fie emisă, regulat, cu fiecare Carte de alegător. Pentru… nimic. Doar pentru profitul unor eminenţe cenuşii. Trebuie spus că sumele nu erau încasate de Ministerul de Interne. Asta pentru că, altfel, acţiunea ar fi continuat. Şi nu s-ar fi renunţat, brusc, la emiterea Cărţilor (Inutile) de Alegător.

Acum e proiect de lege. Să moară, vas’zică, ceea ce n-a fost viu niciodată!  Pentru că, spune motivaţia Ministerului, prin stoparea emiterii cărţilor de alegător s-ar face economii. Aşa s-au prădat banii şi cînd s-au dotat unităţile de paşapoarte cu aparatură sofisticată şi scumpă. Pentru fotografii, pentru imprimante, pentru creioane electronice… În loc să fi lăsat pe seama particularilor autorizaţi toată povestea. Statul n-ar fi pierdut sume astronomice, ofiţeri superiori n-ar fi fost blocaţi ca… fotografi şi simpli scribălăi, iar particularii ar fi făcut treaba. Investind şi scoţînd profit. Economie de piaţă. Nu piaţă economică, pentru buzunarele unora.

Acum… gata! Buletin, Carte de Identitate – tot un drac. Important e să mergem cît mai mulţi la vot! Să nu mai poată fura şnapanii! Să se audă, măcar de această dată,  glasul cinstit al celor mai tot timpul păcăliţi!