RIDERIO – La ceas de bilanţ cu scriitorul CORNEL UDREA

 Şi 2016 a fost un an bun pentru acesta, desigur vorbim despre literatură, despre apariţii editoriale, despre festivalurile de umor, ca tot atâtea călătorii iniţiatice, despre proiectele demarate, altele în aşteptare, interesante, remarcabile, făcându-l iarăşi vizibil în cetate, dar şi în ţară.

– Aşadar, Cornel Udrea s-o luăm pe rând: apariţii editoriale!

– „Omul de hârtie” şi „Diabeturi” – cărţi de poezie, reeditarea a două volume de umor şi apariţia altora – două –, după cum urmează: „Cualtecuvinteobiceiuridenuntă lacanguriişchiopiduminicălaiarbăverde mersulpejos” – antologie a cărţilor de umor apărute între 1975-1988 şi recentul volum „Dacă prostia ar durea” – într-o formulă inedită de colaborare, cu Ananie Gagniuc.

– Am ajuns, aşadar, la cartea cu nr. 119, performanţă cu care intraţi în al 70-lea am de viaţă. Cifre multe, o aritmetică impresionantă, dar mai puţin despre autor…

– Am depăşit un moment mai dificil de sănătate şi poate, de aceea, anul acesta am lucrat cu un soi de îndârjire, ce s-a ivit din speranţe neterminate şi o vreme aşezate într-un colţ al sufletului, cu genunchii la gură.

– O, dar unde este umoristul, omul care face cuvintele să zâmbească?

– Este aici, a fost aici mereu. Haide, mai bine, să vorbim despre 15 decembrie şi evenimentul cultural de la Câmpia Turzii.

– Urma să o facem, dar, dacă este o prioritate, să-i dăm drumul…

– Împreună cu actorul Sorin Tănase de la Baia Mare, un unic şi neîntrecut show-man, am pus, în urmă cu doi ani, de-un proiect, LUDENS, în care aducem în faţa spectatorilor, sub formă festivalieră, oameni de satiră şi umor, cantautori, interpreţi din alte genuri ale divertismentului. Până acum, proiectul s-a materializat în 2 ediţii de festival, la Satu Mare şi la Şimleu, bucurându-se de un succes neaşteptat, iar cum, în 15 decembrie festivalul va poposi la Câmpia Turzii, cu un imn al său, cu un caleidoscop ludic efervescent, din care nu vor lipsi lansările de carte umoristică, portretistica ad-hoc, o expoziţie de obiecte absurde şi spectacolul propriu-zis.

– Mai are românul umor?

– Da, este un umor de supravieţuire, care produce vorbe de duh, situaţii comice (comice, am spus, nu politice!), cu o inegalabilă putere de a înfrunta neajunsurile, imperfecţiunile, totul cu un zâmbet deasupra, sănătos şi dătător de speranţe.

– Pe unde aţi hălăduit în 2016, în interesul serviciului umoristic?

– Au fost festivalurile de Bistriţa, Sibiu, Şimleu, Satu Mare, Vaslui (ce mai festival!, cu 1000 de participanţi, o replică superbă dată celor care au transformat Vasluiul în altceva, într-o grozăvie, ca o zvâcnire de feudalism cu ochii injectaţi), Cluj-Napoca, Jibou, Macea, Mizil, Vama, Gura Humorului, Tg. Mureş, Deva, Chişinău.

– Şi iată-ne aproape de 2017…

– Din punctul meu de vedere, el a şi început pentru mine, pentru că lucrez la 2 cărţi de umor, voi coordona apariţia a 2 monografii dedicate Melaniei Ursu şi, cealaltă, baritonului Alexandru Fărcaş, la care se adaugă acest RIDERIO pus ca titlu al interviului, reprezentând Antologia scriitorilor de umor din România, Republica Moldova şi Serbia, implicând perioada de după 1990. Ar mai fi proiectul Şcoala Ardeleană Radio, o transcriere funcţională, în tipar, a fonotecii cu literatură, aparţinând studioului regional de radio Cluj, acest din urmă proiect fiind mai vechi şi aflându-se în aşteptarea unor vremuri prielnice.

– Numai atât?

– Evident că nu! N-am povestit nimic despre teatru, sper s-o facem într-un alt interviu, profitând de generozitatea voastră culturală. Oricum, vă aduc şi eu mulţumiri pentru tot ceea ce faceţi, în ideea apăsării pe pedala instrucţiei prin cultură şi evidenţierea vocaţiei culturale.

– Aşadar, ne vedem în 15 decembrie, la Câmpia Turzii, invitaţie adresată şi clujenilor!

A consemnat Radu VIDA