Rezultatele alegerilor din Rusia plasează puterea de la Moscova în faţa unei mari dileme

Gazeta

Rezultatele alegerilor parlamentare din Rusia s-au dovedit asemănătoare cu cele prognozate de sondajele de opinie. “Rusia Unită” a obţinut peste jumătate din mandate, comuniştii s-au plasat în mod convingător pe locul doi, bariera de 7% fiind depăşită doar de patru partide. Desigur, au existat şi surprize mici, dar plăcute: în pofida pronosticurilor, rezultatele “Rusiei Unite” au fost sub 50%, iar “Rusia Justă” i-a devansat pe liberal-democraţii lui Jirinovski. Un rezultat destul de bun a înregistrat şi partidul liberal “Iabloko”, care a depăşit bariera de 7% atît la Moscova, cît şi Sankt Petersburg, recîştigîndu-şi reprezentarea în parlamentul capitalei nordice a Rusiei.

Scăderea cotei de popularitate a “Rusiei Unite” şi consolidarea poziţiei “Rusiei Juste” constituie una dintre cele mai marcante tendinţe ale actualelor alegeri. În condiţiile amplificării atitudinilor protestatare din societatea rusă, cel mai mare cîştig l-au înregistrat jucătorii care s-au poziţionat deschis împotriva “partidului puterii”. Ca o consecinţă, Partidul Liberal-Democrat al lui Jirinovski, care i-a criticat pe toţi, însă fără a pronunţa deschis “numele tabu”, a plătit pentru acest comportament fricos, ajungînd pe locul patru. De asemenea, creşterea numărului celor care au votat pentru “Iabloko” atestă un oarece reviriment al electoratului liberal.

Trei concluzii principale din cele întîmplate.

În primul rînd, “Rusia Unită” ar putea să nu supravieţuiască pînă la următoarele alegeri parlamentare. Partidul nu va mai putea fi instrumentul care să-i permită birocraţiei de stat să-şi impună controlul asupra majorităţii parlamentare. Prin urmare, este timpul să se caute un înlocuitor al acestui proiect şi, posibil, să se revină chiar la practica anilor 1990, cînd pentru fiecare dintre alegeri era creat un nou “partid al puterii”.

În al doilea rînd, slăbirea poziţiilor “Rusiei Unite” şi întărirea concurenţilor săi va schimba în mod automat atitudinile atît din parlament, cît şi în cadrul societăţii ruse. “Rusia Unită” va trebui să să se obişnuiască să se menţină pe poziţii defensive, în timp ce concurenţii săi, dimpotrivă, îşi vor înălţa şi mai tare vocea. Nimeni nu va mai spune că “Duma nu este un loc pentru discuţii”. De acum încolo, promovarea oricărei legi va necesita din partea puterii executive mult mai multe eforturi.

În context, ce tactică va alege Kremlinul, acum, cînd efectul de disciplinare a Opoziţiei ruse pare să se fi diluat: va trece la stimulente sau va împărţi lovituri în dreapta şi în stînga?

A alege calea lui Lukaşenko, adică a strînge şi mai mult şuruburile, este inoportun, pentru că lipsesc resursele corespunzătoare: maşinăria represivă din Rusia lucrează deja la turaţie maximă şi nu mai poate înregistra noi performanţe. În afară de aceasta, lui Lukaşenko îi este uşor să ţină în frîu un parlament în care nu există niciun opozant, însă a opta pentru o asemenea atitudine faţă de Duma de Stat, formată aproape pe jumătate din deputaţi opozanţi, este mult mai complicat.

În această situaţie, mult mai rezonabilă ar fi adoptarea unui limbaj de conciliere. Rezultatele alegerilor parlamentare se vor răsfrînge şi asupra alegerilor prezidenţiale, majorînd posibilitatea unui al doilea tur. Acest lucru plasează Kremlinul în faţa altei serioase dileme. Pe de o parte, îmblînzind cererile faţă de participanţii campaniei electorale şi, în consecinţă, permiţînd majorarea numărului de concurenţi, Vladimir Putin şi-ar putea asigura o distanţare mai mare faţă de concurentul cel mai apropiat, rol asumat în prezent de liderul comunist Ghennadi Ziuganov. Pe de altă parte, o asemenea concesie va majora interesul pentru alegeri şi prezenţa la vot, prin intermediul electoratului Opoziţiei.

În sfîrşit, faptul că partidul liberal “Iabloko” nu a reuşit să intre în Duma de Stat şi succesul evident al comuniştilor demonstrează că “virajul spre stînga” început în societatea rusă în anii 1990 nu a încetat, ci dimpotrivă capătă şi mai mare putere. Aceasta înseamnă că, într-o perspectivă apropiată, Rusia nu va putea evita formarea unui guvern de stînga, pentru că doar activitatea unui atare guvern ar putea pune capăt acestui viraj.