Retrospectivă: Instabilitate la apogeu în 2012: patru guverne într-un an

Patru guverne s-au succedat în România în 2012, an care a început sub semnul protestelor anti-austeritate, ce au condus la înlăturarea Cabinetului Boc şi la învestirea unui nou executiv, în frunte cu fostul şef al SIE Mihai-Răzvan Ungureanu. Acesta a fost răsturnat şi el, printr-o moţiune de cenzură, în urma căreia Uniunea Social Liberală a ajuns la putere, liderul social-democraţilor Victor Ponta fiind numit premier, pentru ca un al patrulea Executiv să îşi înceapă activitatea pe 22 decembrie, învestit de Parlamentul ales după scrutinul parlamentar de la 9 decembrie.

***

Scînteia care a declanşat, în ianuarie, manifestaţiile populaţiei a fost demisia subsecretarului de stat Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii, care nu împărtăşea viziunea Guvernului Boc asupra reformării domeniului sanitar. Fondatorul SMURD critica, în special, propunerile de reglementare a sistemului de urgenţă.

Pe 12 ianuarie, la două zile după ce Arafat a demisionat din funcţie, la Tîrgu Mureş a avut loc o primă manifestaţie în sprijinul său, urmată de ample acţiuni la Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară, care au degenerat în violenţe, protestatarii cerînd demisia preşedintelui Traian Băsescu şi alegeri anticipate.

Văzînd amploarea protestelor, premierul de la acea dată, Emil Boc, a afirmat pe 16 ianuarie că Raed Arafat este binevenit să se întoarcă în Ministerul Sănătăţii sau să lucreze la noul proiect al legii sănătăţii, iar în ziua următoare a anunţat revenirea medicului în postul de subsecretar de stat.

Totuşi, mişcările de protest au continuat, chiar dacă treptat au slăbit în intensitate, iar pe 6 februarie Emil Boc şi-a depus mandatul. Măsurile de “strîngere a curelei” aplicate de Boc au vizat reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creşterea impozitului pe vînzări, pentru a finaliza un acord de împrumut de 20 de miliarde de euro cu FMI şi a stimula economia, după o recesiune profundă şi dureroasă.

Preşedintele Traian Băsescu i-a mulţumit demisionarului Boc pentru “profundul devotament” în serviciul public şi, în seara aceleiaşi zile, l-a desemnat prim-ministru pe directorul Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu.

În data de 9 februarie, Cabinetul Ungureanu a primit votul de învestitură. El a prezentat un program de guvernare bazat pe aceleaşi fundamente ca ale precedentului Cabinet, cu schimbări, totuşi, de miniştri, în încercarea de a atenua impopularitatea executivului.

Însă, după un mandat de doar 78 de zile, Guvernul Ungureanu a căzut pe 27 aprilie în urma unei moţiuni de cenzură iniţiate de parlamentarii social-democraţi şi liberali, pe atunci în opoziţie. Presa internaţională consemna că planul de austeritate l-a costat funcţia şi pe Mihai-Răzvan Ungureanu.

În acest interval, Ungureanu a fost pus în faţa presiunii politice de a aloca bani către primării şi de a materializa dezideratele UDMR vizînd educaţia, în faţa cărora a cedat, fiind nevoit să ia decizii în funcţie de interesul politic.

Singura decizie cu care Ungureanu s-a remarcat ca premier a fost demiterea lui Sorin Blejnar de la conducerea ANAF, lăsat însă în continuare în interiorul instituţiei, după impunerea unei ţinte total nerealiste de colectare a veniturilor din evaziunea fiscală. Scurtul mandat de premier l-a repus, însă, pe fostul şef al SIE pe scena politică, el preluînd conducerea partidului Forţa Civică, ce se va alătura Partidului Democrat Liberal, formînd împreună cu Partidul Noua Republică şi PNŢCD, Alianţa România Dreaptă.

Conducerea Guvernului i-a fost încredinţată imediat după moţiunea de cenzură liderului Partidului Social Democrat, Victor Ponta, copreşedinte al Uniunii Social Liberale. Şeful statului a avut pe 27 aprilie consultări cu formaţiunile politice în vederea desemnării unui nou prim-ministru, dar nici PDL, nici UNPR nu au venit cu o propunere pentru funcţia de premier. Singurul nume care s-a pronunţat a fost al lui Victor Ponta. “Drept pentru care l-am invitat la Cotroceni, am semnat decretul şi îi încredinţez misiunea de a forma noul Cabinet”, spunea atunci Traian Băsescu.

Guvernul a primit votul de învestitură al Parlamentului pe 8 mai. În programul de guvernare se menţiona că salariile bugetarilor vor fi reîntregite anul acesta la nivelul din iunie 2010, obiectiv realizat începînd cu luna decembrie. În document se afirma că noul executiv va continua acordurile cu partenerii externi, UE, FMI, Banca Mondială, şi că va respecta prevederile acestora. Prioritatea anunţată în domeniul finanţelor publice viza punerea în aplicare a unei strategii eficiente pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene. La acest capitol, Cabinetul Ponta nu a excelat, rata de absorbţie ajungînd la numai 9,7% la sfîrşitul lunii octombrie, chiar dacă, potrivit altei variante de calcul, care include şi prefinanţările, ar constitui 20%.

Constituirea unei noi majorităţi parlamentare a dus şi la alte schimbări pe scena politică: pe 3 iulie democrat-liberalii Vasile Blaga şi Roberta Anastase au fost revocaţi din funcţiile de preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor şi înlocuiţi cu liderul PNL, Crin Antonescu, respectiv cu liderul grupului PSD din Cameră, Valeriu Zgonea. Pe 29 iulie preşedintele ţării avea să fie suspendat din funcţie şi să revină la Cotroceni la sfîrşitul lunii august, după ce referendumul pentru demiterea sa a fost invalidat de Curtea Constituţională, cei doi “inamici” politici – Băsescu şi Ponta – fiind condamnaţi la “coabitare”. Dincolo de frecventele critici şi acuzaţii pe care şi le-au adus, această “coabitare” a mai fost marcată de un conflict ce a vizat dreptul de a participa la Consiliul European, disputat şi de preşedinte şi de premier. În cele din urmă, CCR a decis în favoarea şefului statului.

Dar nici membrii Cabinetului Ponta nu au fost feriţi de scandaluri şi denigrări. Mai întîi a fost contestată Corina Dumitrescu, propusă pentru portofoliul Educaţiei. Presa i-a descoperit greşeli în CV, un curs fictiv la Stanford, fiind acuzată şi de plagiat. Ponta a fost nevoit să o retragă şi să o înlocuiască cu senatorul Ioan Mang, dar şi el a fost nevoit să demisioneze după o săptămînă, din cauza acuzaţiilor de plagiat. În cele din urmă, portofoliul i-a fost atribuit Ecaterinei Andronescu.

Ioan Rus, ministru al Administraţiei şi Internelor, şi Victor Paul Dobre, ministru delegat pentru Administraţie, însărcinaţi cu organizarea referendumului, şi-au dat demisia în august, în urma scandalului listelor electorale. Ei au fost înlocuiţi cu Mircea Duşa, respectiv Radu Stroe. De asemenea, fostul şef al diplomaţiei, Andrei Marga, numit de Băsescu drept “o calamitate” pentru politica externă românească, a fost înlocuit cu Titus Corlăţean, care deţinea portofoliul Justiţiei. În locul său, ministru al Justiţiei a devenit Mona Pivniceru. Ministrul Sănătăţii, Vasile Cepoi, a fost nevoit să demisioneze, ca urmare a acuzaţiilor ANI de conflict de interese, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, precum şi infracţiuni asimilate celor de corupţie, în calitate de fost director al Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi. Interimatul la Sănătate a fost asigurat de către premier, după care în funcţia de ministru a fost desemnat subsecretarul de stat în MS dr. Raed Arafat.

Campania electorală pentru alegerile parlamentare a debutat cu acuzaţii de incompatibilitate ale ANI la adresa altor trei miniştri – cel al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Eduard Hellvig, ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi, ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop -, precum şi la adresa fostului secretar general adjunct al Guvernului, Dan Mihalache. Dintre cei patru, doar ultimul a fost înlocuit din funcţie.

Cu trei guverne într-un an şi numeroase remanieri, 2012 a constituit un apogeu al instabilităţii politice provocate de criza economică şi austeritate.

***

Alegerile parlamentare de la 9 decembrie au adus o majoritate clară pe scena politică, Uniunea Social Liberală cîştigînd detaşat scrutinul. În urma acestuia, preşedintele Partidului Social Democrat, Victor Ponta, a fost desemnat premier, avînd misiunea de a forma un nou Guvern.

Pe 21 decembrie, premierul şi noul Cabinet au obţinut votul de învestitură al Parlamentului cu 402 voturi pentru şi 120 împotrivă, din totalul celor 522 de deputaţi şi senatori prezenţi la reuniunea Legislativului.

Premierul desemnat Victor Ponta a declarat, de la tribuna Parlamentului, că pe 21 decembrie 2012 se sfîrşeşte o lume politică, marcată de o societate a urii şi dezbinării, apreciind că noul Guvern are o datorie faţă de toţi românii care au avut încredere sau nu în el pe 9 decembrie.

“Mandatul care poate să înceapă astăzi îl solicit într-o zi cu totul şi cu totul specială, care, în primul rînd, îmi aminteşte de faptul că, în urmă cu exact 23 de ani, un alt regim politic îşi începea sfîrşitul şi noi ca ţară, ca naţiune, am intrat într-o nouă lume, care am sperat să fie mai bună, mai corectă, mai dreaptă. Îmi permit să cred că astăzi se sfîrşeşte o lume politică, evident lumea creată de divinitate nu se sfîrşeşte aici, nici pentru mayaşi, nici pentru creştini, nici pentru cei crezînd în alte religii, dar o lume politică şi un tip de organizare a societăţii noastre trebuie să înceteze astăzi”, afirma Ponta.

După învestitură, noul Cabinet a depus jurămîntul la Palatul Cotroceni. Preşedintele Traian Băsescu le-a transmis membrilor Cabinetului că sunt “obligaţi, condamnaţi” să aibă succes, pentru că, dacă vor avea succes, atunci şi România va avea succes.

“În primul rînd, trebuie să vă felicit şi pentru succesul electoral pe care l-aţi avut şi pentru succesul de astăzi, din Parlament, cînd aţi obţinut un vot extrem de consistent. Asta înseamnă că sunteţi obligaţi, condamnaţi să aveţi succes şi, dacă veţi avea succes, va avea succes România, şi în acelaşi timp vor avea succes cei 4,5 milioane de cetăţeni care şi-au pus încrederea prin votul lor în dumneavoastră. Dacă nu veţi avea succes, şi nu doresc acest lucru, veţi fi singurii responsabili”, le-a spus Băsescu membrilor Guvernului.