Restricţii. Care restricţii?

RADU VIDA

Am străbătut oraşul, noaptea, cînd circulaţia autovehiculelor este diminuată. Noutatea pe care vreau s-o spun nu constă în brambureala de pe principalele artere, ci nesimţirea care a luat locul Codului Rutier. Se merge cu viteză de raliu, culorile semafoarelor nu sînt nici pe departe respectate, se intră în intersecţii fără să se lase impresia că şoferii bolizilor au stat la coadă cînd s-a împărţit spiritul de conservare. Fiecare se crede buricul… întunericului, singurul care are drept la a conduce mai mult decît „sportiv”.  Mai rarii pietoni, semeni, beţi sau drogaţi, rup lanţurile locurilor unde, cică, adrenalina se ia la întrecere cu viaţa, iar visele onirice se fac prelungiri citoplasmatice ale unei realităţi deloc amuzante. Cînd calotipia nopţii stă la concurenţă cu irizaţiile digitalului, conferind o aură aparte romantismului spuzit de combinaţia astre/ ceaţă/ umbre, liniştea e tulburată de maşinile tunate, angajate în curse infernale. Staţiile taximetrelor îşi schimbă amplasamentele în preajma vadurilor cu crîşme şi clienţii aferenţi, îngustînd astfel străzile şi aşa neîncăpătoare ale burgului.

Şi, cu toate acestea, circulaţia rutieră din Cluj-Napoca nu este chiar atît de dezastruoasă ca în alte oraşe. Ziua, desigur. Cînd organele… orişicît! Stau la pîndă şi rotunjesc, cu amenzi usturătoare, bugetul Ministerului de Interne. Acţiunile de noapte însă sînt sporadice, poliţia habar nu are unde se desfăşoară marile „competiţii” de automobile. Aşa că… Bolizii îşi iau libertatea de a ignora aproape în totalitate restricţiile civilizatoare şi salvatoare de vieţi umane ale regulilor de circulaţie. În timp ce cîinii nimănui latră goana nebună spre lumea tipărită, parcă,  în procedeul diafaniei.

Surpriza acestor zile a reprezentat-o , fără îndoială, spiritul gregar cu care oamenii s-au repezit să-şi schimbe permisele de conducere auto. Nu era o … fentă oarecare, de economisire, să zicem, a cîţiva bănuţi, pentru a eluda obligativitatea vizitei medicale obligatorii la schimbarea licenţei pentru diferite tipuri de autovehicule. Ci, mai degrabă, a fost vorba despre acea nevoie de-acu’ de a participa în sens negativ la aplicarea unor legi. În alte vremi n-a obiectat nimeni că, după o anumită vîrstă, era obligatorie vizita medicală în fiecare an pentru confirmarea aptitudinilor de şofat. Acum, şi la 5 ani pare o corvoadă, iar accidentele se înmulţesc, fie şi pentru că interesul poartă fesul, iar idioţenia – neghiobia. Şi nu mă refer aici la faptul că mulţi dintre participanţii la trafic au schimbat capra şaretei ce „săgetează” uliţa “de la Dispensar la Primărie”, cu bolidul second hand, ci că mulţi dintre cei cu care ne… vedem pe bulevarde şi-au luat permisul cu ştampile succesive de la medic, fără a vizita măcar un cabinet; cu examene grilă rezolvate de alţii şi carnet la.. scară.  Analfabeţi, surzi sau cu deficienţe de vedere ţîşnesc în puterea nopţii, sfidînd pe oricine şi orice, ziua, cum spuneam, potolindu-se de frica radarelor, camerelor de luat vederi, a puţinilor poliţişti rutierişti, aflaţi în misiune de patrulare. Murmur de revoltă s-a auzit şi din partea celor care şi-au aruncat copiii pe diferite scule sub 50 cmc, iar acum trebuie să se prezinte la un examen ce, cu siguranţă, va scoate la iveală carenţele şcolare, lipsa de orientare şi îngîmfarea de a fi copil de barosan şi cu „cai putere” sub fund. Dar care n-au eliminat încă, din cauza vîrstei fragede, primul meconiu al existenţei lor de „şoferi” pe ATV, mopede, biciclete şi motorete….