Republică vs. Monarhie

RADU VIDA

Nu vrem să plecăm în această discuţie de la recentul sondaj al INSCOP
Research. Manipularea este atît de evidentă, încît ar lăsa în ceaţă şi pe cei mai serioşi cercetători într-ale sociologiei. A crescut (dar n-a crescut!), românii sînt republicani convinşi (dar vor monarhie!), se amestecă semiprezidenţialul cu prezidenţialul, regele cu preşedintele, primăria cu prefectura şi, aceasta din urmă, cu sula cizmarului… Într-un cuvînt, cineva vrea să releve faptul că adevărul îl deţine numai el, monarhistul vs. republicanul. Iar inversa de viceversa nici că se există! Şi aşteaptă la cotitură pîn’ ce monarhia va mai creşte în sondaje sau republica va scădea. Abia atunci îl va năpădi fericirea şi-şi va striga opţiunea, după un doct v-am spus eu?! Din acest motiv nu dăm cifre, nu reproducem concluzii şi, fără să ne ascundem după degete, nu credem în marja de eroare de plus/minus 3% şi nici în gradul de încredere de 95%.

Să explicăm!
Sigur că o discuţie republică vs. monarhie este oportună, mai ales că se tot vîntură schimbări în Constituţiune. În asemenea momente însă ar trebui ca realmente, energiile naţiei să se coaguleze, iar voinţa celor mulţi să se reflecte în Legea fundamentală. De ce nu se întîmplă acest lucru? Pentru că 1. există interese politicianiste, care domină viaţa întregii societăţi; 2. marea masă de oameni nu este a) în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte alcătuirea unei asemenea legi şi b) pe cale de consecinţă, nu este interesată de mersul lucrurilor în elaborarea noii Constituţii. În fine, 3. lupta pentru putere este prea mare pentru a găsi răspunsuri ferme la cestiune.

Nu avem pretenţia de a fi epuizat problema. De altfel, metoda didactică nu dă rezultate prea bune în abordarea unei teme ca editorial jurnalistic. Putem afirma, însă, cu toată convingerea, că politicul manipulează în aşa fel lucrurile încît acum şi aici, nouă să ne fie bine.  (Adică: lor!) Acest soi de egoism împiedică formularea unor articole şi paragrafe absolut generale, de mare perspectivă, care să îngăduie ca Legea fundamentală să fie valabilă pentru  o perioadă mult mai mare de timp. Pe de altă parte, oamenii, masa de alegători prezintă serioase carenţe în ceea ce priveşte nu neapărat cultura juridică, ci mai ales, urmărirea vieţii politice şi sociale. Din această cauză şi cele cîteva păreri decente şi de bun simţ poartă amprenta indeciziei. Este şi rezultatul cercului vicios, în care politicieni republicani cochetează cu monarhia, iar oasele domneşti se pretează la candidaturi republicane, doar pentru a ajunge la ciolanul cel mare.

Fără nicio intenţie manipulatoare, trebui să spunem că, în condiţiile ţării noastre, monarhia şi-a trăi traiul. Şi încă bine, dacă ne apucăm să facem comparaţii cu vecinii din jurul nostru. Republica semiprezidenţială şi-a mîncat mălaiul, iar experimentul cu republica parlamentară pare greu de abordat. În aceste condiţii, e nevoie ca specialiştii care lucrează la modificările Constituţiei să fie efectiv izolaţi într-un turn de fildeş (sau ce-o fi el) şi să fie lăsaţi să propună acea formă de guvernămînt, agreată de majoritate, dar care corespunde cel mai bine tendinţelor actuale din Europa. Atîta timp, însă, cît pe Bătrînul Continent există toate formele de guvernămînt, e nevoie de alegerea celei mai moderne dintre ele. Asta, pentru ca, în următoarea sută de ani, să zicem, să nu fie nevoie de schimbarea Legii fundamentale. Nu grupurile şi grupuleţele de o culoare sau alta trebuie să hotărască ce şi cum în această problemă. Şi cu atît mai puţin nişte sondaje de opinie, absolut irelevante.
Treabă grea, să recunoaştem!