Repere culturale în şcoala clujeană de medicină

La 7 noiembrie 2014, Clujul aniversează 95 de ani de învăţămînt universitar medical românesc, medicina constituind una dintre facultăţile de prestigiu ale nou-înfiinţatei Universităţi a Daciei Superioare, de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Trăsătura definitorie a medicinii clujene, de-a lungul timpului, a reprezentat-o fericita simbioză între profesionalismul de înaltă ţinută şi comportamentul etic, moral – al slujitorilor ei – de aceeaşi anvergură, acesta din urmă fiind expresia umanismului tradiţional, specific acestor meleaguri.

De-a lungul generaţiilor, la unii dintre profesorii clujeni de medicină s-a remarcat, în prelungirea profesionalismului, o aplecare înspre marile valori culturale – literatură, muzică, pictură, sculptură, etc. – pînă la atingerea performanţei unor veritabili oameni de cultură. În ecuaţia medicină – cultură a medicului, pe lîngă înzestrarea personală şi ambientul formativ şcolar şi universitar, un rol important îi revine maestrului, mentorului medical al fiecăruia dintre noi, care prin forţa exemplului său modelează elanul creator al învăţăceilor. Regretatul profesor de medicină internă, academicianul Octavian Fodor – Rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj – afirma că: “Preocupările artistice ale medicului se integrează organic într-un anume tip de personalitate, care îşi trădează astfel necesităţile spirituale”. În contextul unui ritm de viaţă alert, medicii adeseori îşi extind curiozitatea dincolo de profesie, de unde atracţia pentru artă. La Cluj, pe parcursul unui secol de medicină românească, se poate constata cum la unii dintre profesorii acesteia, bucuriile consumatorului de artă s-au prelungit pînă într-atît încît au devenit creatori de valori cultural-artistice. La Cluj au vibrat la unison medicina şi arta medicală, pe de o parte, şi medicina şi cultura, pe de altă parte. Aceste două dimensiuni au avut o finalitate comună – umanismul. În cele ce urmează voi încerca să ilustrez aceste aserţiuni prin cîteva exemple semnificative.

Întemeietorul Şcolii medicale clujene româneşti de după Marea Unire – profesorul Iuliu Haţieganu (1885-1959), academician, primul decan al Facultăţii de Medicină, Rector al Universităţii – spunea: “Alături de ştiinţa de carte, un popor se ridică şi prin puterea sa de cultură”. Studenţilor le repeta adeseori că: “Nu poate fi medic bun acela care se mărgineşte la cunoaşterea profesiunii sale”. Profesorul Iuliu Haţieganu s-a implicat activ în diverse acţiuni de culturalizare. A fost membru al ASTRA, preşedintele secţiunii medicale a acesteia şi membru al “Extensiunii universitare”. A întemeiat asociaţia “Prietenii Universităţii” şi organizaţia de educaţie şi cultură “Şoimii Carpaţilor”. Referindu-se la “Şoimii Carpaţilor”, profesorul Octavian Fodor – urmaşul la Catedra Clinicii Medicale III a profesorului Iuliu Haţieganu – spunea: “Cine n-a văzut şoimiadele de la Abrud, Topa Mică, sau din alte locuri nu-şi poate imagina în plinătatea ei dorinţa de instruire a ţăranilor de atunci, inteligenţa şi iscusinţa lor. Aceştia, în splendidele lor costume, au stîrnit entuziasmul şi uimirea marilor oraşe, la Belgrad şi la Praga, unde-i purta Haţieganu sigur de ei. Cînd i-au văzut cum s-au prezentat cu jocuri şi exerciţii fizice, mulţi n-au vrut să creadă că sînt ţărani, pînă cînd nu le-au privit palmele bătătorite, cu amprentele trudei lor” (O.Fodor – “În căutarea unor permanenţe”, vol.III, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1980, p. 17).

Profesorul Victor Papilian (1888–1956) – întemeietorul şcolii clujene de anatomie, antropologie şi embriologie – se distinge prin formaţia culturală de tip renascentist, pe care o poseda: prozator, dramaturg, ziarist şi excelent violonist. Pe lîngă numeroasele volume de proză publicate, a colaborat la unele periodice, între care “Gînd românesc”, “Darul vremii” (revistă pe care a fondat-o în anul 1930), “Pagini literare”, “Ramuri”. Profesorul Victor Papilian a întemeiat în anul 1936 “Societatea Scriitorilor din Ardeal”, pentru ca peste cinci ani să fie ales membru al “Societăţii Scriitorilor Români” din Bucureşti. Fost student al Conservatorului bucureştean – la clasa de vioară – va cînta o perioadă de timp într-un cvartet cameral alături de viitorul mare dirijor George Georgescu (acesta la violoncel), precum şi în Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice şi a Cultelor. De numele profesorului Victor Papilian se leagă şi contribuţia adusă la constituirea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii “Gheorghe Dima” din Cluj, în anul 1920 (membru fondator alături de Zeno Vancea). Timp de doi ani a condus Opera Română din Cluj, iar timp de patru ani a fost directorul Teatrului Naţional din Cluj.

Iniţiatorul învăţămîntului de istoria medicinii şi întemeietorul celui de Istoria Farmaciei la Cluj, profesorul Valeriu Bologa (1892-1971), a publicat numeroase volume cu tematică de profil. A înfiinţat şi organizat Muzeul de Istoria Farmaciei la Cluj. Bun cunoscător a mai multor limbi europene – şi a limbii latine – profesorul Valeriu Bologa s-a distins printr-o temeinică cultură (cu rădăcini în spaţiul german şi francez, pe lîngă cel românesc) şi prin onestitate.

Profesorul Ioan Goia (1892-1982), întemeietorul învăţămîntului de semiologie din România, a fost vicepreşedinte al Despărţămîntului Cluj al ASTRA. Şi-a adus contribuţia la înfiinţarea unui muzeu al Tării Moţilor la Abrud. A fost membru activ – chiar octogenar fiind – al Societăţii de Istorie, subfiliala Abrud – Cîmpeni.

Velluda Constantin (1893-1978), anatomist şi profesor de farmacologie (disciplină pe care a organizat-o şi dezvoltat-o), a fost un distins intelectual, cu preocupări ţintite în special pe problemele de progres şi de istorie a ştiinţei.

Cornel Crişan (1895-1958), distins profesor clujean de histologie, a fost un “iubitor al literaturii, cititor curios şi un lector rezonant al marilor opere din scrisul universal” (Valeriu Bologa).

Fondatorul şcolii româneşti de pneumoftiziologie din Transilvania, profesorul Leon Daniello (1898-1970), a fost o prezenţă activă în cadrul “ASTRA” şi secretar al Secţiei Medicale în perioada 1925-1940. A posedat o vastă cultură, fiind un bun cunoscător al culturii şi muzicii. A fost prieten cu Lucian Blaga şi cu sculptorul Romul Ladea.

Profesorul Gheorghe Badenski (1901-1978) a predat microbiologia la Cluj timp de aproape două decenii. A fost apreciat de mediul universitar în egală măsură perntru pregătirea şi seriozitatea profesională, dar şi pentru bagajul cunoştinţelor enciclopedice în medicină şi alte ştiinţe, în pictură şi muzică.

Profesorul Victor Preda (1912-1982), academician, conducătorul Disciplinei de Biologie de la Cluj timp de aproape patru decenii (unde a adus contribuţii de valoare atît în biologia teoretică, cît şi experimentală), s-a format ca specialist, dar şi ca om de cultură, sub îndrumarea profesorului Victor Papilian. Creatorul şcolii româneşti de biologie a fost o personalitate de factură enciclopedică, un bun cunoscător al artelor, un talentat pianist. Ca student am fost impresionat de distincţia şi eleganţa pe care le afişa, de punctualitatea ce îl caracteriza la intrarea în amfiteatru, precum şi de claritatea ideilor expuse.

Continuatorul profesorului Iuliu Haţieganu la conducerea Clinicii Medicale III, profesorul Octavian Fodor (1913-1976), academician, Rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj, este întemeietorul învăţămîntului modern de gastroenterologie din Transilvania. În învăţămîntul clujean de medicină şi farmacie a acordat o importanţă deosebită conceptului de “Şcoală”. În context a reintrodus unele ceremonii tradiţionale, cum ar fi serenadele studenţeşti, festivitatea de absolvire, depunerea jurămîntului hipocratic. A fost un mare iubitor de cultură, de literatură şi pictură mai ales (recunoscut colecţionar de artă). Gînditor şi eseist, a fost o prezenţă activă în revistele de cultură clujene (prin “tabletele” publicate periodic). Profesorul Octavian Fodor a publicat trei volume de eseuri intitulate “În căutarea unor permanenţe” (Editura Dacia, Cluj-Napoca). A inţiat – începînd cu anul 1966 – o amplă mişcare artistică a medicilor, prin expoziţii anuale de pictură şi sculptură. A contribuit la reorganizarea Orchestrei Medicilor.

Profesorul Crişan Mircioiu (1913-2009), chirurg, fost şef al Clinicii Chirurgie I, era un mare iubitor de frumos: muzică, literatură, pictură, sculptură. Îl întîlneai la operă, teatru, la lansare de carte, simpozioane sau vernisaje, la filarmonică. Era în permanenţă dornic de ştiinţă şi cultură. A preţuit oamenii şi i-a îndrăgit pe cei talentaţi. La rîndul său a fost respectat de semeni. Profesorul Crişan Mircioiu a fost din anul 1976, pînă în ultimii ani de viaţă, Rector al Universităţii Populare din Cluj-Napoca. A fost membru fondator al “Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România” (1991). În colaborare cu O. Ghibu a publicat volumul “Miniaturi şi poezie – Picu Pătruţ” (1972). Monografia “Albert Schweitzer” a profesorului Crişan Mircioiu a apărut în două ediţii. “Profesorul Crişan Mircioiu a fost un Nicolae Iorga al medicinii clujene“ (Roman Vlaicu).

Profesorul Victor Comes, fost şef al disciplinei de medicină socială, era un foarte bun violonist, calitate în care a coordonat activitatea Orchestrei Medicilor “Victor Papilian” din Cluj-Napoca.

Toţi cei amintiţi mai sus au trecut în eternitate. Să le aducem cuvenitul omagiu! Spiritul lor a fost asimilat însă de unii dintre urmaşi, distinşi profesori universitari ai medicinii clujene, în viaţă.

De departe – dintre contemporani – se detaşează personalitatea profesorului Dumitru Dumitraşcu, distins medic internist şi gastroenterolog clujean, urmaşul la Clinica Medicală III a academicianului Octavian Fodor. Pe lîngă cele peste 500 de articole de specialitate, profesorul Dumitru Dumitraşcu a redactat peste 80 de articole axate pe probleme de cultură, educaţie, artă, apărute în paginile revistelor Tribuna, Steaua, Forum. Este autorul mai multor volume de eseuri, cu teme privind etica şi deontologia medicală, autoformarea, reflecţii şi studii privind profunzimea artei, a domeniilor acesteia (cu referiri specifice la Eminescu, Iorga, Eliade). Personalitate de factură renascentist–iluministă, dotat cu mari valenţe creative, profesorul Dumitru Dumitraşcu este un mare consumator, dar şi creator în domeniul picturii. Este membru fondator al manifestărilor “Salonului de iarnă al medicilor”, activitate pe care a coordonat-o timp de mai mulţi ani, “cedînd ştafeta”, în anul 2009, mai tinerei colege de la Clinica Medicală II, şef de lucrări Laura Poantă. În anul 1990, profesorul Dumitru Dumitraşcu este ales preşedinte al Asociaţiei medicilor plasticieni din Cluj. Pe lîngă numeroasele expoziţii de pictură de grup, profesorul Dumitru Dumitraşcu a organizat şi patru expoziţii personale. Profilul polivalent al personalităţii artistice a lui Dumitru Dumitraşcu este ilustrat de referinţele cuprinse în Dicţionarul “Medici–scriitori români” (2001) şi în “Enciclopedia artiştilor contemporani” (2009).

Profesor universitar Stefania Kory Calomfirescu, distinsă slujitoare a Catedrei de Neurologie a Spitalului de Recuperare din Cluj, este o prezenţă activă în lumea scrisului, prin publicarea unor volume de proză cuprinzînd beletristică şi memorii. S-a îngrijit de apariţia unor volume omagiale privind pe unii mari dascăli ai medicinii clujene, între care profesorii Crişan Mircioiu şi Dumitru Dumitraşcu.

Profesorul Liviu Vlad, chirurg – fost şef al Clinicii Chirurgie III – a participat, graţie priceperii, culturii şi inteligenţei, cu expoziţii de pictură de grup la tradiţionalele saloane artistice de iarnă ale medicilor din Cluj, începînd cu anul 1978. A organizat şi expoziţii personale de pictură şi grafică începînd cu anul 1984. Posedă lucrări de grafică în colecţii din România, Ungaria, Germania, Italia, Grecia, Israel, Canada. Creionul graficianului Liviu Vlad a traversat istoria milenară a Clujului ilustrînd – cu deosebită acurateţe – detalii din arhitectura gotică şi barocă a urbei natale (Galeria Danel, Cluj-Napoca, 2011).

Profesorul Nicolae Hâncu, diabetolog, specialist în boli metabolice şi de nutriţie – recunoscut pe plan naţional şi internaţional – este amfitrionul bine cunoscutelor Gale “Medicină, Artă, Cultură”, cu desfăşurare lunară (în sala Teatrului Naţional, la Academia de Muzică şi în prezent la Muzeul de Artă), ajunse în septembrie 2014 la numărul 157.

Distinsul medic pediatru, profesorul Nicolae Miu, om de o bogată sensibilitate sufletească, a redactat monografia “Amintiri din Sala Operei Române”, cu referiri la momentele petrecute de-a lungul anilor la Opera Naţională Română din Cluj. Mare meloman, este un participant activ la Galele “Medicină, Artă, Cultură”, cu teme despre “Mari artişti ai Operei Naţionale Române Cluj-Napoca în perioada 1919-2014.

Dumitru Zdrenghea – cardiolog de referinţă al Clujului – profesor universitar şi şef al Secţiei de Cardiologie a Spitalului de Recuperare, şi-a descoperit, la o vîrstă matură, pasiunea pentru poezie, publicînd recent, la Editura Eikon din Cluj-Napoca, două reuşite volume de versuri: “Eu celălalt” (2013) şi “Iubiri” (2014).

Profesorul universitar Dan Dumitraşcu, distins internist şi gastroenterolog, şeful disciplinei de semiologie de la Clinica Medicala II, organizează periodic, cu mare succes, galele – atelier “Philobiblon Medica” manifestări de interferenţă culturală şi informaţională ce atrag un număr mare de medici internişti, psihiatri, psihologi, filologi, istorici etc.

Cel ce a redactat acest material – profesor universitar Sorin Nicu Blaga, internist şi cardiolog, şeful Secţiei Clinice Medicină Internă I a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă – a fost atras din copilărie de studiul viorii, cu intenţia de a face carieră în acest domeniu. Destinul a hotărît ca să devin medic. În deceniul cinci de viaţă mi-am descoperit vocaţia scrisului, publicînd pînă în prezent şase volume de proză (la Editura Buna Vestire din Blaj, oraşul copilăriei şi al adolescenţei). Pe lîngă acestea am publicat numeroase articole şi eseuri în periodicele “Adevărul de Cluj”, “Făclia”, “Unirea” (de la Blaj), precum şi în revistele de cultură “Blajul” şi “Astra blăjeană”. Recent am fost ales membru al “Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti” din România (societate afiliată la “Uniunea Mondială a Scriitorilor Medici”). Am participat de două ori la Galele “Medicină, Artă, Cultură”, susţinînd prelegeri cu teme privind rolul Blajului în istoria şi cultura naţională (2004) şi Interferenţa Şcolii blăjene cu Şcoala medicală clujeană (2009).

Analizînd trecutul şi parcurgînd prezentul este firesc să ne întrebăm: Cum va fi în viitor? Vom mai avea repere culturale în medicina clujeană, într-o eră a globalizării şi polarizării societăţii, care ne afectează pe toţi? În prezent este greu de dat un răspuns. Cred că cel mai bine, în momentul de faţă, se potriveşte afirmaţia lui Victor Hugo: “L’avénir n’est à personne, l’avénir est à Dieu”.

Prof.univ.dr. Sorin Nicu BLAGA