Remember Mariana Toma

Supraconştientul poet (şi matematician) Ion Barbu dezvăluie o taină abisală, valabilă şi la comemorarea unui dascăl filolog de vârsta a doua: „Voi coborî în mine când va veni declinul/ Voi coborî să caut ascunsă-ntr-un ungher/ Firida-n care arde cu foc nestins Divinul/ Şi flăcării-i voi spune: fior al caldei firi/ Joc viu ori şovăielnic de galbenă maramă/ Vibrare necurmată, zig-zag de pâlpâiri/ Uşoară şi fierbinte văpaie: te destramă!/ Redă nemărginirii fugarul tău mister…”. Să fie viaţa doar un fior, o văpaie uşoară, o „lumânare-n cuib de cuc?!”.

Cu patruzeci de apusuri de soare în urmă, „redând nemărginirii fugarul tău mister”, ai ridicat la contemplare, Mariana, pe colegii profesori şi pe iubiţii copii, studenţii tăi de la FSEGA, Studii Europene şi pe cei de-acasă, deopotrivă. I-ai ridicat la Biserica Voievodală a Feleacului, care de-atunci a devenit casa veşniciei tale. „Erai numai un om şi totuşi… s-a adunat la pragul tău atât de mult norod/ Sperând că fără veste te vei ‘nălţa la cer/ Şi vei lua cu tine satul şi Pământul” (L. Blaga). La cer te-ai înălţat numai tu, chiar în preziua Înălţării Domnului. Ne-ai lăsat îndemnul la nobleţe şi curaj în actul pedagogic. „Curajul de-a căuta Adevărul/ Înţelepciunea de a-l discerne/ Şi tăria de a-l suporta”. Aşa a sugerat în discursul de adio distinsa ta colegă de catedră, care ţi-a fost şi studentă exemplară. Vom reţine ideea ta că procesul educativ nu-i un marş forţat, impus de programe şcolare, ci o blândă însoţire magistru-discipol, întru expansiune creativă. A rămas validă şi constatarea că unii dascăli universitari ar trebui să coboare din „avioanele” supraestimării de sine, să aterizeze pe la şcolile şi liceele de ţară, să vadă dacă în anii care vin vor mai avea studenţi. Şi să ia măsuri comune, eficiente, căci au această competenţă. La Mănăstirea Bălan, unde plănuiserăm o tabără de engleză pentru copiii zonei defavorizate… o călugăriţă (licenţiată în Filologie şi Teologie) se va ruga sublim şi îţi va cânta un requiem, la pianul adus de zestre de acasă. Ce entităţi solare ai atras spre florile visului tău, de optimizare umană! … Acum, la 40 de zile după plecarea ta, cei care au avut privilegiul a te cunoaşte, pot şopti în cugetul lor: „One day, a magic day/ You passed my way”.

Prof. Aurelia PETRULE