REGIONALIZAREA ADMINISTRATIVĂ A ROMÂNIEI

harta_regiuni (Variantă)

Avînd în vedere jaloanele ştiinţifice prezentate în articolul precedent, vă propunem în cele ce urmează o regionalizare a României care să ţină seama de majoritatea absolută a criteriilor enunţate (gravitaţia spre poli şi axe de dezvoltare, bază de susţinere asigurată, fluenţa internă a vectorilor responsabili de dinamica dezvoltării, spaţiu mental cu trăsături de specificitate). Menţionăm că cele două criterii pur statistice, suprafaţa apropiată sau egală şi numărul de locuitori asemănător, nu au prevalat asupra celorlalte, mult mai importante în asigurarea atributelor funcţionale decît facilitarea simplistă oferită administraţiei publice de-a raporta, la aceleaşi două valori, extensiunea spaţială şi numărul de locuitori, nişte indicatori economici sau sociali. În era computerelor tot mai performante, operaţiunea se poate face cu acelaşi succes şi în cazul unor valori diferite pentru fiecare entitate teritorială în parte.

Aşa cum o reliefează harta alăturată, teritoriul naţional poate fi divizat în 10 regiuni, întrevăzute parţial şi de alţi autori, adevărate sisteme teritoriale cu un grad de funcţionalitate ridicat, după cum urmează:

1. Regiunea Moldova, sinonimă actualei Regiuni de Nord-Est, include în proporţie decisivă cele două provincii istorico-geografice ale României, Moldova şi Bucovina, avînd ca pol de creştere un oraş reprezentativ prin istoria şi cultura sa, municipiul Iaşi. Este o entitate a cărei dezvoltare se va centra pe axa de gravitaţie a Siretului, un tronson reprezentativ al culoarului de circulaţie est-europeană ce lega, în Evul Mediu, Marea Baltică de Marea Neagră şi care se va dinamiza în perspectivă.

2. Regiunea Crişana-Maramureş, reuneşte judeţele Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş ale celor două provincii istorice. Centrul său polarizator de mare perspectivă este oraşul Satu Mare, cu numeroase valenţe de „loc central” în raport cu celelalte trei centre judeţene, unele dintre ele (Oradea, Baia Mare) cu o poziţie uşor superioară în ceea ce priveşte nivelul actual de dezvoltare. Conectivitatea ridicată şi poziţia geografică favorabilă îi susţin însă aspiraţiile pentru o capitală regională de reală perspectivă.

3. Transilvania de Nord include judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Harghita. Polul său de gravitaţie rămîne Cluj-Napoca, centru urban cu o aură istorică şi culturală recunoscută.

4. Transilvania de Sud se suprapune spaţial judeţelor Covasna, Braşov, Sibiu, Alba şi Hunedoara. Capitala sa este mai dificil de fixat, Braşovul, Alba Iulia şi Sibiul concurînd fiecare cu propriile atuuri. Noi optăm pentru Sibiu din motive de centralitate optimă şi conectivitate sporită.

5. Banatul are drept osatură provincia istorico-geografică cu acelaşi nume, compusă din judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin. Timişoara se detaşează ca pol de creştere, în competiţia reşedinţei regionale, în comparaţie cu Aradul sau Reşiţa.

6. Oltenia conservă spaţiul vechii provincii istorice omonime, cu actualele judeţe Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vîlcea. Municipiul Craiova este un centru polarizator de drept şi fără concurent.

7. Muntenia de Nord asociază într-un tot integrat judeţele Argeş, Dîmboviţa, Prahova şi Buzău. Cu o poziţie privilegiată, geografică şi în privinţa rangului urban, se impune, ca pol de dezvoltare, oraşul Ploieşti. Axa urbană Buzău-Ploieşti-Tîrgovişte-Piteşti dă consistenţă sistemului spaţial, articulîndu-l funcţional.

8. Muntenia de Sud cuprinde, în primul rînd, zona metropolitană Bucureşti-Ilfov şi judeţele Teleorman, Giurgiu şi Călăraşi. Situaţia actuală, a unei „regiuni în regiune”, este cu totul neproductivă şi generatoare de mari disfuncţii, judeţele dunărene susmenţionate gravitînd spre capitala ţării, Bucureşti, şi nu spre Ploieşti, ales drept sediu administrativ al Regiunii de Dezvoltare Sud (Muntenia).

9. Dunărea de Jos se conturează la interfaţa provinciilor istorice Muntenia şi Moldova, reunind judeţele Galaţi, Brăila, Vrancea şi Ialomiţa. Topicul are acoperire în istoria locurilor, iar polul de dezvoltare este binomul Galaţi-Brăila, unic în ţară prin tendinţa de joncţiune urbană.

10. Dobrogea este singura regiune a României unde delimitarea naturală este fără echivoc, cursul Dunării şi Litoralul fixîndu-i limite tranşante. Constanţa nu are rival în ceea ce priveşte capitala aleasă.

În loc de concluzii

Este de la sine înţeles că variantele de regionalizare sînt multiple (fapt ilustrat şi de recentele propuneri înaintate de colectivul condus de academicianul Păun Ion Otiman). Mărimea viitoarelor entităţi poate fi şi ea un factor generator al unei mari diversităţi de opţiuni, factorul politic avînd de ales între macroregiuni, regiuni de ordinul I, II, III sau microregiuni (o variantă cu 19 regiuni de ordinul II am publicat şi noi, cu mai mult timp în urmă, în filele acestui jurnal). Preocuparea de-a avea cît mai puţine structuri politico-administrative, consumatoare de mari resurse, justifică tendinţa decidenţilor politici de-a opta pentru regiuni de ordinul I, precum cele de faţă.

Menţionăm încă o dată că nu forma şi mărimea regiunilor este importantă, ci ceea ce se întîmplă, ca sistem funcţional, în interiorul limitelor lor. Or, din acest punct de vedere, cele zece regiuni propuse se conturează, la un nivel superior de integrare, ca sisteme funcţionale ce gravitează spre poli de creştere cu o zestre istorică şi culturală atestată, respectiv cu poziţii de centralitate sau conectivitate favorabile. Desigur, alegerea centrelor de putere regională va suscita numeroase discuţii şi controverse, deşi, în majoritatea cazurilor, ele se detaşează. Considerăm însă că o problemă de interes naţional major, cum este regionalizarea, nu trebuie subordonată orgoliilor locale.

Sînt prefigurate, de asemenea, axe de dezvoltare care, asemenea unor coloane vertebrale, vor susţine organismul spaţial: Dobrogea se focalizează pe Litoral, Moldova se centrează pe axa mediană a Siretului, Transilvania de Nord pe axele Someşului şi Mureşului etc.

În sfîrşit, regiunile propuse se suprapun, în proporţie covîrşitoare, provinciilor istorico-geografice ale României (aspect relevant în regionalizarea Franţei, Italiei sau Germaniei), fapt reflectat şi în topicele alese, cu un spaţiu mental de tip provincial consolidat secole la rînd, ce va deveni un veritabil şi autentic brand al fiecăreia..

Prof.univ.dr. Pompei Cocean,  directorul Centrului de Geografie Regională al Universităţii „Babeş-Bolyai”

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.