“Regele Bibi” Netanyahu

Las Provincias

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, supranumit “Regele Bibi”, a obţinut marţi un al treilea mandat. A fost însă o victorie la limită pentru coaliţia Likud-Beiteinou care l-a lăsat pe Netanyahu în totală dependenţă faţă de partenerii viitoarei alianţe. Pentru Bibi contează însă că se menţine în funcţie avînd în vedere că o parte a presei, în frunte cu causticul ziar Haaretz, îl consideră “cel mai mecanic (…) şi fabricat dintre prim-miniştrii Israelului”.

Prim-ministru, între 1996 şi 1999, Netanyahu a fost ministru de finanţe în guvernul lui Ariel Sharon, pînă cînd a demisionat cu mare vîlvă pentru a-şi demonstra refuzul faţă de retragerea unilaterală a armatei din fîşia Gaza în 2005, după 38 de ani de ocupaţie israeliană. Netanyahu a fost în 1996 cel mai tînăr premier al ţării şi în cei trei ani de putere s-a dedicat frînării procesului de pace, trudit îndelung, şi rezultat din acordurile israeliano-palestiniene de la Oslo (1993).

“Bibi” s-a erijat întotdeauna în apărătorul suprem al “Israelului Mare” (pămîntul Israelului cuprins între frontierele biblice care cuprindea şi Cisiordania). Totuşi, aceste convingeri nu l-au împiedicat să cedeze presiunilor americane şi să semneze două acorduri cu liderul palestinian de atunci, Yasser Arafat, şi cînd a fost acuzat de oportunism.

După eşecul electoral al Likud, în 1999, în faţa Partidului Muncii condus de Ehud Barak, Netanyahu s-a confruntat cu mai multe probleme în justiţie pentru presupuse cazuri de corupţie care în final nu au avut urmări din lipsă de probe.

Tinereţea şi-a petrecut-o în SUA de unde şi stăpînirea la perfecţie a limbii engleze şi dezinvoltura în faţa mass-media internaţionale. Cariera politică a lui Netanyahu a început ca diplomat în faţa ONU; în 1988 a fost ales deputat în Knesset, parlamentul unicameral israelian. Ascensiunea lui fost apoi meteorică, avînd în vedere că în scurt timp a devenit ministru adjunct al afacerilor externe, iar în 1992 a fost ales şef al Likud şi candidatul opoziţiei.

În recentul său mandat de premier, Netanyahu a încercat să obţină sprijinul internaţional împotriva programului nuclear al Iranului, acuzat că ar putea acumula tehnologia necesară pentru a fabrica o bombă atomică, în pofida dezminţirilor Teheranului. Netanyahu, care nu a exclus niciodată posibilitatea unei acţiuni militare asupra instalaţiilor nucleare iraniene consideră Iranul, noul “Amalek”, duşmanul de moarte al evreilor în Biblie, şi compară ameninţarea nucleară iraniană cu un shoah. Referindu-se la un eventual proiect al lui Netanyahu de a ataca Iranul, un fost şef al serviciilor secrete interne israeliene Shin Beth, Yuval Diskin, a criticat “o conducere care ia decizii pe baza unor iluzii mesianice”.