Reformele sistemului sanitar – dezbătute la Cluj

Sala Cristal din cadrul complexului hotelier Opera Plaza a găzduit, la sfîrşitul săptămînii trecute, dezbaterea cu tema „Sănătatea, între descentralizarea spitalelor şi sistemul de coplată”, iniţiată şi organizată de senatorul PNL, Marius Nicoară. Evenimentul este primul dintr-o serie de dezbateri pe care senatorul liberal le va organiza în această perioadă, toate fiind parte a unui concept mai larg, întitulat „Îmi pasă de Cluj”.

„Fiind susţinător al participării publice şi al implicării cetăţenilor în administrarea comunităţii din care fac parte, îmi manifest convingerea că, pe baza sugestiilor şi nevoilor specifice pe care le vom identifica împreună vom putea construi un program de guvernare locală viabil şi ancorat în realităţile clujene. De asemenea, cred că un asemenea demers asigură un grad ridicat de transparenţă decizională şi permite accesul fiecărui cetăţean la informaţii care îl privesc direct şi sînt legate de viitorul acestui oraş”, a declarat Nicoară.

„Îmi pasă de Cluj este campania adresată tuturor celor care iubesc Clujul, care se regăsesc în acest mesaj şi care vor să se implice în dezvoltarea lui. Îmi pasă de Cluj este campania adresată tuturor celor care cred că acest oraş este şi va fi ceea ce noi putem să facem din el”, a completat liberalul clujean. Acesta a precizat că toate problemele semnalate cu această ocazie se vor regăsi într-un document ce va fi depus la Parlamentul României.

Manifestarea s-a bucurat de participarea a peste 250 de clujeni, printre care medici şi farmacişti, dar şi factori de decizie – specialişti în domeniu.

Principala problemă ridicată şi dezbătută s-a referit la subfinanţarea sistemului medical – cauze şi soluţii -, tema discuţiilor focalizîndu-se pe reforma din sănătate, respectiv introducerea sistemului de coplată şi a cardului de sănătate. Dacă în ceea ce priveşte oportunitatea privatizării unor servicii medicale părerile au fost împărţite, toată lumea a căzut de acord asupra faptului că asigurările de sănătate trebuie să rămînă, în continuare, în sistemul public. Dar cum, sub ce formă, atîta timp cît pachetul de servicii de bază nu este definit, iar costurile aceluiaşi serviciu diferă de la o unitate medicală la alta?!

Dorina  Duma, directorul DSP Cluj: La ora actuală, tot ceea ce este serviciu medical, cu cîteva mici excepţii, este  plătit de la Casa de Asigurări de Sănătate. Pachetul de bază nu e definit corect. Noi trebuie să ştim clar care sînt serviciile medicale care trebuie să facă parte din pachetul de bază – consultaţia, diagnosticul, tratamentul pînă la un nivel – şi de acolo încolo cine plăteşte – asigurarea complementară, pacientul, statul? Astăzi introducem ca plată totul la serviciul medical şi nu ajung banii pentru că nici evaluarea serviciului medical nu este cea reală. Costul serviciului medical poate fi mult mai mare decît este el evaluat, dar Casa nu poate plăti decît la nivelul evaluării. Or, serviciile medicale nu pot fi oprite la nivelul evaluării, deoarece pacientul are în continuare dreptul la serviciul medical, dar finanţarea nu le mai acoperă.

În concluzie, trebuie să definim corect, concret şi legal pachetul de bază, pe care să-l cunoaştem toţi. Totodată, trebuie să îl evaluăm în contextul finanţării pe asigurările sociale de sănătate publice, nu private, şi trebuie să avem acces egal la pachetul de servicii de bază – adică, dacă vrem o nouă lege, nu mai putem spune nimănui că s-au terminat banii şi că nu s-a îmbolnăvit atunci cînd trebuia – spre exemplu în prima săptămînă din lună -, prin urmare nu mai sînt bani pentru analize, sau nu mai poţi să-ţi scoţi medicamentele din farmacie. Va trebui ca acel pachet de bază definit – cum va fi şi cît va fi el – să poată fi accesat oricînd. Abia de acolo încolo discutăm care sînt serviciile care  pot să intre pe o asigurare voluntară sau complementară şi care sînt serviciile care trebuie să intre pe bugetul de stat prin care se finanţează programele naţionale de sănătate.

Nu poţi să rămîi cu aceeaşi presiune pe unităţile spitaliceşti, chiar dacă schimbi sistemul de finanţare şi aduci o nouă lege. Nu poţi să rămîi cu acelaşi sistem spitalicesc, din nou consumator al fondurilor – pentru că, oricîte fonduri ai aduce, sistemul are cum să le înghită. Ideea este că trebuie să ajungă banii pentru toată lumea şi atunci trebuie să nu consumăm pe servicii care sînt complementare serviciilor de sănătate – cazare, alimentaţie ş.a.m.d. De aceea, sistemul ambulator trebuie să fie dezvoltat şi finanţat corespunzător, pentru ca pacientul să poată beneficia de servicii în sistem ambulator, astfel încît să scadă presiunea şi cheltuielile de pe spital.

Dragoş Damian, managerul societăţii Terapia Ranbaxy: Clujul reprezintă, în continuare, nava amiral a medicinei şi a farmaciei româneşti şi trebuie să fim mîndri de acest lucru. Pentru că ne pasă de Cluj, iniţiativa senatorului Nicoară este importantă, deoarece a adunat în jurul său medici, farmacişti, oameni din mediul de afaceri, dar şi din mediul public. Nu s-a vorbit doar de finanţare – care este principala problemă a sistemului -, ci s-a vorbit şi de managementul sistemului sanitar, s-a vorbit de traseul banilor, în aşa fel încît aceştia să nu scape din sistem, s-au spus foarte multe lucruri interesante.

Dacă vorbim strict despre finanţare, în opinia mea există trei soluţii pentru a îmbunătăţi finanţarea sistemului, care în clipa de faţă este în colaps – pentru că 5,5 milioane de salariaţi plătesc sănătate pentru 20 de milioane de oameni. În primul rînd trebuie luaţi bani de la românii care au disponibilitatea de a plăti în sănătate. Cu alte cuvinte, trebuie introduse asigurările voluntare – acele asigurări complementare şi suplimentare de sănătate, care vor aduce bani mai mulţi în sistem. O a doua soluţie este să fie luaţi bani din zonele care au dovedit că nu sînt suficient de bine controlate, cum ar fi inclusiv utilizarea de medicamente foarte scumpe, care sînt decontate.

Ar trebui luaţi bani de acolo şi aşezaţi în zonele care au nevoie de finanţare şi care reprezintă motoarele pentru un sistem sanitar mai sănătos pînă în 2020. Şi al treilea lucru – de care nu numai Clujul, dar în special Clujul are nevoie – este turismul medical. Asta înseamnă ca pacienţi din toată Europa, ştiind de calitatea serviciilor medicale din Cluj, ştiind că se vorbeşte despre tarife mult mai mici decît în Europa, vin în România, vin în Cluj şi sînt trataţi aici. Pentru asta trebuie să existe platforme medicale excelente, servicii prompte şi foarte multă competitivitate între sistemul public şi cel privat de sănătate.

În ceea ce priveşte slaba finanţare, pot să spun doar atît: Fondul naţional unic de asigurări de sănătate gestionează circa 5,5 – 6 miliarde de euro. Dacă împărţim la 20 de milioane de oameni, vorbim despre 200-250 de euro pe cap de român. În aceste condiţii România este codaşa Europei – de altfel la toţi parametrii care sînt utilizaţi de Eurostad şi de alte institute de statistică în ceea ce priveşte măsurarea sănătăţii. România alocă pentru sănătate circa 3,4-3,5% din PIB, în vreme ce media europeană este 9-10% (nu ştiu dacă nu a crescut). Dacă ne referim la standardele europene, finanţarea pe care o avem nu face faţă nici la jumătate din populaţia României.

Nicolae Constantea, directorul Spitalului Clujana: Coplata ar fi utilă aducînd un surplus la bugetul fiecărui spital. Deşi sîntem un spital performant, tariful pe caz rezolvat pe care îl primim de la Casă este total insuficient faţă de cît cheltuim. Spre exemplu, pentru un bolnav din Terapie Intensivă (TI), primim 1.600 de lei. Bolnavii din TI – care sînt ventilaţi şi necesită o medicaţie aparte – costă 1.300-1.500 de lei pe zi. Din acest motiv, secţiile de TI ar trebui finanţate separat.

În opinia mea, coplata trebuie  introdusă diferenţiat: la medicul de familie să se plătească un tarif minim. Apoi ar urma medicul specialist, spitalele orăşeneşti şi cele universitare. Sigur, trebuie să avem grijă ca şi bolnavii care nu au posibilităţi materiale să se poată adresa unui specialist, sau să se interneze într-un spital universitar.  Pentru medicii de familie şi pentru spitalele orăşeneşti trebuie să fie o taxă suficient de mică – minimă -, raportată la venitul fiecăruia.

Emilia Groza, preşedintele Casei de Asigurări Cluj: Pachetul de bază, care se acordă în contul asigurărilor sociale plătite, este punctul nodal al legii. Acesta trebuie evaluat, trebuie văzut cît costă, ca să ştim la acestă oră cît adunăm şi unde trebuie să ajungem. După aceea trebuie să găsim sursele de finanţare, astfel încît să înlăturăm toate nemulţumirile care există în acest moment. Pachetul de bază nu este o treabă simplă, de aceea nici nu s-a reuşit să se stabilească pînă în acest moment, dar să sperăm că acum, dacă există voinţă – şi se vede că există – şi presiunea societăţii, se va reuşi acest lucru.

Acelaşi serviciu medical este taxat diferit pentru că spitalele din judeţul Cluj au clasificare diferită. În consecinţă, tarifele sînt diferite – aşa este prevăzută finanţarea în actuala legislaţie. Spitalele de gradul întîi au şi dotare tehnică şi resurse umane foarte performante, categoric la un nivel mai ridicat decît cele de categoria a patra, respectiv cele din afara municipiului.

Cardul de sănătate este o măsură bună şi trebuie să apară. În momentul în care se va introduce, va exista un judeţ pilot în care va funcţiona sistemul, pentru a vedea care sînt punctele slabe ale folosirii cardului – pentru a nu ne încurca mai mult decît ne ajutăm. La fel şi prescripţia electronică – aceasta va merge un timp în paralel, ceea ce este foarte bine, pentru a se putea înlătura punctele slabe.

Cornel Nistorescu, moderatorul dezbaterii: Acest proiect de lege nu va putea fi livrat la cheie, sub nici o formă. La noi, întotdeauna, normele de aplicare schimbă legea. Prin urmare, acestea ar trebui publicate odată cu legea, ceea ce nu se va întîmpla.

Mai mult, introducerea cardurilor de sănătate este o afacere. Dacă ne gîndim că în Polonia un card de sănătate costă 5 euro, iar în România va costa 20 de euro, constatăm că e vorba despre o afacere de minimum 30 de milioane de euro – o cheltuială lipsită de responsabilitate –, bani pe care îi va încasa cineva.

Adriana STUPAR