Reflecţii asupra lucrării „Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească

Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică”

La sfîrşitul anului trecut a văzut lumina tiparului, la editura Simetria, cel de-al II-lea volum al impozantei şi elegantei enciclopedii cu întreită funcţionalitate – istorică, genealogică şi biografică, dedicată familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, al cărei neobosit coordonator şi coautor este Mihai Dimitrie Sturdza. Lucrarea a fost lansată în Aula Academiei Române, prezentarea fiind făcută de domnii Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române şi Neagu Djuvara, binecunoscutul istoric. În sală a fost prezent un numeros public, în care s-au aflat editori, studenţi, colegi de breaslă ai lui Mihai Dim. Sturdza, precum şi foşti colegi de-ai săi de la postul american „Radio Europa Liberă”.

Lucrare vastă şi complexă, de mari proporţii şi întindere, ea atinge toate sferele vieţii principatelor – economică, socială, culturală, de mentalităţi, fiind un veritabil monument de cultură cu vădită tentă recuperatorie de natură filetică, identitară, a memoriei noastre colective. Volumul descrie, în succesiune alfabetică, cincizeci şi şapte de familii boiereşti, cuprinse între numele Boian-Buzescu, fiind, aşa cum şi-a dorit colectivul de autori, întocmai ca şi volumul precedent, ilustrat cu numeroase documente de epocă, hărţi, fotografii, blazoane, steme, acte dotale, scrisori, înscrisuri etc., care completează în mod strălucit textul dens, alcătuit din fragmente variate ca întindere, probînd, dacă mai era nevoie, rolul de ctitori pe care l-au avut familiile nobiliare româneşti care, în decursul timpului, s-au ridicat prin meritocraţie în vîrful societăţii.

Această carte, parte a unui întreg, este o operă colectivă. Autorii – în număr de cincizeci şi trei pentru acest volum, sînt personalităţi de excepţie din varii domenii, precum istorici, jurişti, filologi, generali (ai armatei regale române, care erau deopotrivă militari şi intelectuali!), politicieni (din perioada regalităţii care, înainte de toate, aveau solide studii superioare, aveau o meserie!), istorici ai artelor, preoţi, medici, ziarişti etc., exegeţi în domeniul lor de activitate şi peste toate, toţi cu o adîncă conştiinţă civică, deoarece pentru ei ţara, cu identitatea şi împlinirea ei, era mai presus de orice!

Fiind vorba de o lucrare atît de complexă, nu este greu să ne imaginăm imensele probleme de tehnoredactare; iată de ce coordonatorul ei ţine să mulţumească colaboratorilor – instituţii şi persoane, fără de care materializarea ei aproape fără cusur nu ar fi fost posibilă. Cititorul are astfel în mîinile sale o adevărată bijuterie, rodul unei munci colective făcută cu determinare, pasiune şi dăruire. Tipărită în doar 600 de exemplare, ea va fi în scurt timp o raritate bibliofilă!

Volumul începe cu un studiu asupra trecutului judecătoresc al Ţării Româneşti şi al Moldovei (fiecare tratate separat), autorul, „înaltul magistrat buzoian Constantin Sărăţeanu, viitor Regent al României”, realizează o strălucită sinteză a evoluţiei dreptului românesc.

Familiile boiereşti sînt prezentate monografic, autorii optînd pentru „incursiuni” în istoricul devenirii lor, cu schiţe biografice mai mult sau mai puţin extinse ale membrilor mai însemnaţi, precum şi prezentarea arborelui lor genealogic (uneori extins pe mai multe pagini!) adus la zi!, rod al unor permanente eforturi de documentare. Sînt prezentate aspecte diferite, uneori insolite, ale vieţii acestor mari familii, bine documentate şi probate cu imagini, acte etc., precum „Aşezămintele brâncoveneşti” (acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici), „Istoricul Gheorghe Brătianu” (acad. Dan Berindei) ş.a., sau „Buczaki (Buceaţchi) – un neam de magnaţi din vechea Podolie şi rosturile sale în istoria Moldovei” (Constantin Rezachevici).

Tematica articolelor vizează:

– aducerea în prim-plan a unor biografii prodigioase, sau lămurirea aspectelor tăinuite, în cazul altora: „Elena («Ena») Brătianu” (Andrei Brezianu), „Marele vistiernic Ştefan Bou” (Dumitru Ciurea), „Un boier al lui Ştefan cel Mare: Duma Braevici” (Lucian Valeriu Lefter) etc.;

– evocarea şi descrierea unor acţiuni caritabile, sociale, care erau o constantă la aceste familii boiereşti: „Aşezămintele brâncoveneşti” (acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici), „Ctitoriile Brădeştilor” (Constantin Fortunescu), „Aşezămintele Brătianu” (Gheorghe Fotino), „Biserici, mănăstiri şi schituri din Oltenia: ctitoriile Buzeştilor” (Petre Vasiliu-Năsturel) etc.;

– viaţa lor mondenă, cu inerentele excursii, vizite şi primiri: „O vizită la Mănăstirea Neamţ” (Nicolae Hodoroabă), „O vizită la Budeasa” (Radu D. Rosetti), „O vizită la Şopîrliţa” (Ion Rusu – Abrudeanu), „Ginerele Boului” (Mihai Dim. Sturdza) ş.a.;

– aspecte inedite, ocultate cu bună-ştiinţă de istoriografia comunistă pentru ştergerea memoriei şi a identităţii noastre: „Cavoul Bibescu-Brâncoveanu de la Paris” (Gabriel Badea-Păun), „Conacul Brăiloiu din Vădeni-Gorj” (Ştefan Balş), „Mormîntul Stanei din Brâncoveni” (preot Marin Branişte), „Conacul Brătianu de la Florica” şi „Conacul de la Budeasa sub regimul democraţiei populare” (Dorin Narcis Ion) etc.;

–    latura insolită a vieţii membrilor acestor familii, precum „Scrisoarea unui boiernaş către fiul său”, „Diata căminarului Vasile Botez din Roman”, „Scrisoarea grecească a marelui ban Grigore Brâncoveanu către viitorul său cuscru Dumitrache Bibescu” (tradusă din greceşte de Nicolae Şerban Tanaşoca) sau „Cheltuielile stolnicului Niculachi Role – ce cadouri primeau boierii la 1628 «ca să ţie cu mine»” ş.a.

Din mulţimea biografiilor, de cele mai multe ori exemplare, o semnalez pe aceea a Mariei Brăescu (1902-1990), care se împleteşte parcă cu avatarurile parcurse de ţara noastră, fiind sintetic redată de Mihai Dim. Sturdza. După studii secundare la Paris şi superioare (chimie) la Cluj şi Iaşi, Maria Brăescu se dedică activităţii medicale şi caritabile în spitale şi, ulterior, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, la Crucea Roşie, „cînd a organizat spitale de campanie şi servicii de ambulanţă, atît pe frontul de Est cît şi în Vest”, deplasîndu-se din Bucureşti pînă în stepele Kubanului şi apoi pînă la Praga. La începutul sovietizării României reuşeşte să părăsească ţara în martie 1948, dedicîndu-se, în lumea liberă, ajutorării refugiaţilor români. Mai aflăm că „amintirea lui Grigore Brâncoveanu se păstrează pînă astăzi în Elveţia. El este singurul român al cărui bust dăinuie pe malul lacului Léman” (p. 327); nu ascund faptul că această informaţie îmi creează confort intelectual, după prea multe momente de jenă cauzate de comportamentul lamentabil al unor conaţionali în străinătate; adevărat, însă, că ei s-au format într-o altă Românie.

M-a impresionat sfîrşitul ultimului efor şi administrator al Spitalului şi Aşezămintelor Brâncoveneşti întemeiate de Safta Brâncoveanu la 1835, Constantin Basarab Brâncoveanu (1875-1967). Şi lui îi va fi dat să cunoască „violenţa ameninţărilor proferate de elementele selectate din pleava oraşelor” care îl vor devaliza, pe el şi întreaga sa familie, de toate proprietăţile, inclusiv de marea operă edificată în timp, cu caracter social, închinată semenilor în nevoi (p. 351).

Textul este completat atît de fericit – am mai spus-o – cu imagini: documente facsimilate, inclusiv de semnături, acte, scrisori, blazoane şi armoarii, hărţi, planuri, gravuri şi, peste toate, fotografiile, o întreagă galerie care ilustrează o epocă. Ele sînt o revelaţie pentru cititor, pentru pasionatul de imagini frumoase, căci ele sînt dovada peremptorie a unei societăţi normale, îmbelşugate, care a cunoscut-o România pînă în momentul comunizării sale. Sînt sute de fotografii care ilustrează textul, din secolul al XIX-lea, pînă la cele din vremurile de azi, avînd o tematică variată, alese cu mare grijă de coordonatorul lucrării. Mi-au rămas pe retina memoriei vizuale fotografiile care reprezintă pe Nicolae şi Smaranda Boicescu (p. 43), Zoe şi Athanasie Bolintineanu (p. 64), Constantin Bonachi la nunta sa (p. 71), Borănescu din Vîlcea (p. 78), familia Bossy (pp. 82-83), Maria Brăescu (p. 181), Unitate militară românească la Chişinău (p. 183), Funeraliile Anei Brâncoveanu (p. 340), Proclamarea României Mari (p. 438), O întîlnire în cadrul Micii Înţelegeri (p. 447), Elena Sturdza căs. Brătianu cu copiii (p. 449), Marin Butculescu şi soţia sa Lileta Popp la Şosea în 1931 (p. 638) ş.a.

Volumul se încheie cu un aparat auxiliar important: indice de autori, indice de nume citate, indice tematic, precum şi o serie de planşe cu imagini color.

Mihai Dimitrie Sturdza s-a născut în 1934 la Bucureşti, ca strănepot al lui Mihail Sturdza, domnitor al Moldovei (1834-1849), unde, după studiile primare urmate la Iaşi (1940-1944), revine pentru studiile liceale (1944-1952), urmate la Liceul „Dimitrie Cantemir” şi superioare – filologice (1954-1959) la prestigioasa ei Universitate. Imediat la terminarea liceului a fost arestat „pentru atitudine duşmănoasă faţă de regimul comunist şi nedenunţare de complot”, cunoscînd ca adolescent brutalitatea regimului carceral comunist (1952-1954). După ce obţine licenţa (1960) şi lucrează ca învăţător şi ca traducător, părăseşte ţara în 1963, stabilindu-se în Franţa, unde urmează cursurile Institutului de Ştiinţe Politice din Paris (1964-1968). La absolvire, a fost angajat la Ministerul Francez de Externe (1968-1985), dobîndind calitatea de interpret oficial pentru limba română al preşedinţilor Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing. În perioada 1985-1995 a fost redactor politic al Departamentului Român al postului de radio „Europa Liberă” de la München, din 1991 stabilindu-se în ţara natală.

Activitatea sa publicistică este bogată; dintre studiile şi cărţile sale cităm: „La Russie et la désunion des Principautés Roumaines 1862-1864”, „Haute Banque et Sublime Porte. Préliminaires financières de la Guèrre de Crimée”, „Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople”, „Istoriografia comunistă văzută de postul de radio «Europa Liberă»”, „Românii între frica de Rusia şi dragostea de Franţa. Culegere de studii”, „Neoboerimea liberală: Alimăniştenii” ş.a.

Lucrarea coordonată de Mihai Dim. Sturdza creşte apetitul abordărilor interdisciplinare ce angajează istoria, memorialistica, geografia, istoria artei, evoluţia mentalităţilor, imagistica ş.a., fiind o lucrare unică în peisajul cultural românesc.

Alexandru PĂCURAR

Departamentul de Geografie Umană
şi Turism

Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.