Referendumul – de neoprit

Ilie CĂLIAN

Ticăloşia cozilor de topor are tradiţie străveche la români: transmiterea funcţiei de şef al voievodatului nu s-a făcut pe criterii strict ereditare, ci  prin amestecul acestora cu un altul – al găştilor care pot impune un domnitor cu condiţia să fie oareşce “os domnesc”. Aşa că au existat nenumărate situaţii în care o gaşcă boierească sau alta căuta sprijin ba la unguri, ba la leşi, ba la ruşi, ba la turci, ba la tătari, ba în principatul vecin, de aceeaşi limbă şi lege. Nici în timpurile moderne nu a fost altfel. Iar faptul că acoliţii lui Băsescu s-au grăbit să-şi facă de ruşine ţara, mergînd cu jalba-n proţap oriunde credeau că ar putea pîrî cu folos – pentru ei! – România, de la ambasade ale unor ţări occidentale, la instituţii UE şi, nu în ultimul rînd, la corespondenţi de presă şi jurnale occidentale (apelînd nu întîmplător la gazetari care au legături cu Institutul Cultural Român, păstorit, pînă nu demult, de Băsescu, în folos personal). Nimic nu mi se pare mai odios decît acţiunile acestor jigodii, care au căutat să intoxice lumea democratică cu acuze despre o nouă “mineriadă”, despre o “lovitură de stat” sau despre un “puci”. Urmărind felul cum au apărut aceşti termeni – în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră – în declaraţiile unor lideri ai PDL, în intervenţiile la radio şi tv, în publicaţiile şi agenţiile de ştiri cotroceniste, este evident că toate au pornit simultan dintr-un singur “laborator” de propagandă – inclusiv tălmăcirea mincinoasă a unor texte, precum declaraţia Angelei Merkel.

Că “popularii” şi partidul Angelei Merkel au reacţionat părtinitor este de înţeles: e vorba de aceeaşi “familie” politică şi , în plus, Traian Băsescu a fost primul şi cel care a acceptat fără nici o restricţie principiul “strîngerii curelei”, drag şi Angelei Merkel, dar care este respins tot mai ferm de întreaga comunitate europeană, în favoarea unei strategii a dezvoltării.

Ar fi foarte util – pentru a înţelege graba cu care s-au coalizat unele cercuri occidentale în jurul lui Băsescu, să ne amintim de o altă situaţie: de graba cu care aceleaşi cercuri occidentale s-au coalizat în sprijinul Iuliei Timoşenko, emblema “revoluţiei portocalii” din Ucraina, trimisă la închisoare pentru că a perfectat cu Rusia acorduri pentru gazul rusesc la preţuri inacceptabile. S-a dovedit recent că Iulia Timoşenko modificase cu de la sine putere, fără ştirea guvernului său, datele contractelor, sub presiunea unor ţări occidentale – în primul rînd a Germaniei. Desigur, respectivele ţări nu s-au scandalizat de trimiterea la închisoare a lui Adrian Năstase: probabil acesta nu făcuse destule concesii unor ţări occidentale pe timpul negocierii întrării României în UE. Nu că n-ar fi făcut multe concesii păgubitoare. A făcut – dar, probabil, nu a făcut destule şi, mai ales, cui trebuia. În schimb, despre celălalt produs al altei “revoluţii portocalii”, Traian Băsescu, avem motive să credem că a făcut asemenea concesii şi, mai ales, că, chiar în această primăvară, pregătea altele – îndeosebi cele legate de concesionarea exploatării minereurilor, petrolului şi gazului de şist, misiune încredinţată lui MR Ungureanu.

Nu insist, acum, asupra deciziei Curţii Constituţionale în privinţa actelor noii majorităţi parlamentare, care recunosc că au fost corecte şi înlăturarea celor doi preşedinţi ai Camerelor, şi suspendarea lui Băsescu. Era o decizie aşteptată, mai ales cunoscînd poziţia UDMR, care are şi ea un “judecător” la CCR. Mă întreb cum vor justifica toţi clănţăii europarlamentari decizia CCR, ce alte minciuni pregătesc şi cum vor încerca să prostească populaţia pînă la referendumul din 29 iulie – pe care nimeni nu-l poate stopa. Deocamdată, mă amuză campania de modă PDL-istă, “Vara asta se poartă alb!”, prin care susţinătorii lui Băsescu încearcă să-şi aroge titlul de campioni ai moralităţii politice. N-a mers cu Albă-ca-Zăpada astă iarnă – că erau protestele populaţiei în circa 65 de oraşe …