Răutăţi inutile

RADU VIDA

Tot spunem în editorialele noastre că trebuie citit, ascultat şi urmărit cu atenţie ce şi cum  cu viaţa noastră şi a altora. Altfel, sîntem la cheremul minciunilor, al tentativelor de inducere în eroare prin orice mijloace, doar-doar…
Am „pescuit” două minciuni de-a dreptul grosolane. Prima (o abordez doar în treacăt), se referă la un sondaj care spune că USL şi premierul Victor Ponta sînt în scăderea încrederii electoratului. Sigur că există şi un alt sondaj care reflectă realitatea. Dar primul… Ei, bine, denigratorii cred că electoratul este atîta de tîmpit încît nu ştie pe cine a votat şi, dacă tot a avut încredere dăunăzi, nu înseamnă că  nu mai are şi astăzi. De altfel, guvernarea actuală n-a făcut încă nici un pas greşit, pentru ca presa să poată să-şi ia în serios lanţul care-i întăreşte simbolul cîinelui de pază. Iar poporul să huiduie.

Despre a doua minciună voi vorbi mai mult. Cu toate că ar trebui să ne pese „mai mult de maieu decît de cămaşă”, constat că anume agenţii de presă – cotate drept serioase – difuzează ştiri falsificate cu bună ştiinţă. Sub pretextul unei ştiri care spune că, în China, s-a adoptat o lege prin  care tinerii sînt obligaţi să-şi viziteze părinţii, se… driblează deontologia şi, mai ales, adevărul, afirmîndu-se că în această ţară prăpastia dintre  tineri şi bătrîni a crescut, că vîrstnicii sînt ţinuţi în condiţii inumane, că… Şi, fiecare entitate media care a preluat ştirea a adăugat cîte o inepţie la acest subiect. Denigrînd. Falsificînd. Minţind, pur şi simplu. Unii au făcut-o doar pentru a umple un spaţiu tipografic planificat, alţii din totală ignoranţă şi, am toate argumentele să afirm, alţii aruncă cu noroi doar din invidie pentru succesele Chinei în mai toate domeniile de activitate.

Nu sînt eu avocatul celor care, încet, dar sigur, ocupă toate locurile I pe podiumul întrecerii neoficiale dintre naţiunile planetei. Dar, nici nu pot… să mă fac că plouă cînd, confraţi de oriunde or fi ei, deformează realitatea.
Trebuie spus că, în China, respectul pentru bătrîni nu e de azi, de ieri. Mai mult ca oriunde în lume, 3 chiar 4 generaţii împart acelaşi spaţiu de sub acoperişuri mai mari sau mai mici. Iar această convieţuire se perpetuează de vreo 5 mii de ani. E chestie de educaţie, de un precept ce a devenit „genă” naţională. Sigur că lumea modernă, în goana ei după nici nu ştim exact ce, slăbeşte legăturile familiale. În toată lumea asta. Dar, de aici şi pînă la a spune că durata crescută de viaţă şi legea care permite doar naşterea unui singur copil duc la ruptura între generaţii este o distanţă foarte mare.

Iată, au început festivităţile pentru întîmpinarea Anului Nou chinezesc şi o serie de sărbători din vechiul calendar popular sînt reînviate, cu adaos de modernitate. Acest lucru se întîmplă nu numai în mediul rural, ci, mai ales, în marile aglomerări urbane, unde – în primul rînd – tinerii îşi vizitează rudele. Începînd de la cele mai depărtate şi, desigur, cu precădere, părinţii. Timp de o lună, în funcţie de posibilităţi, fiecare caută să fie lîngă cei dragi. E tradiţie. Înrădăcinată adînc: tinerii fac cadouri celor vîrstnici, se fac urări de viaţă lungă, sănătate etc. Deosebirea de lumea occidentală, care, şi ea, are în tradiţie festivităţi deosebite de Anul Nou, e că, la chinezi, timpul este mult-mult mai lung. Spre 10 februarie a.c., cînd începe „anul şarpelui de apă”, tot chinezul are o săptămînă liberă. Se estimează că, anul acesta, vor fi trenurile şi mai aglomerate, locurile la cursele aeriene au fost demult epuizate, iar vînzoleala pe autostrăzi va fi de nedescris. Pentru că Anul Nou chinezesc se sărbătoreşte, în exclusivitate, cu familia. Milioane şi milioane de oameni se… mişcă înspre cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Vă asigur, cu mult mai multă aplicaţiune decît o fac cei din lumea noastră!
Aşa că…