Rămîne cum am stabilit: Locuim şi trăim în Cluj-Napoca, „urmaşul” oraşului Napoca, ridicat la rang de municipiu încă din anul 124, de împăratul Hadrian

Consilierii locali, jurnaliştii, dar şi clujenii care au participat luni la şedinţa deliberativului municipal, au asistat la o scurtă, dar frumoasă lecţie de istorie susţinută de consiliera PNL Ligia Bocşe, cu ocazia discuţiilor privind oportunitatea revenirii la denumirea de Cluj – cea purtată înainte de 1974 – a municipiului Cluj-Napoca.

Subiectul a apărut pe ordinea de zi a şedinţei sub forma unei informări privind solicitarea de revenire la Cluj-Napoca-1denumirea de Cluj semnată „în numele comitetului de iniţiativă” de cinci persoane printre care şi unul dintre foştii subprefecţi ai judeţului, Györke Zoltán, petenţii motivîndu-şi cererea prin faptul că actuala denumire a fost atribuită în 1974 printr-un decret dat de Nicolae Ceauşescu şi sugerînd astfel, că ar fi o denumire comunistă. Deşi nerostit, un lucru deloc lipsit de importanţă este faptul că denumirea de Cluj-Napoca nu poate fi tradusă în limba maghiară, aşa cum denumirea de Cluj ar putea lesne deveni Kolozsvár.

Reprezentanţii tuturor partidelor politce din CL, în afara UDMR, s-au exprimat în favoarea păstrării actualei denumiri, iar prin vocea consilierei PNL Ligia Bocşe a venit şi argumentul istoric. „Denumirea de Cluj-Napoca ne reprezintă”, a fost concluzia Ligiei Bocşe, după ce a trecut în revistă izvoarele istorice privind atestarea documentară a aşezării „Napoca”.

Primăria a primit o solicitare de modificare a denumirii municipiului, respectiv de organizare, în acest sens, a unui referendum în urma căruia semnatarii cererii să poată depune în Parlament o iniţiativă legislativă privind abrogarea decretului dat de Ceauşescu.

Discuţia de luni vine în urma unei corespondenţe derulate între semnatarii solicitării şi municipalitatea clujeană încă din toamna anului trecut. În răspunsurile sale consecutive vizavi de insistenţa petiţionarilor, primăria arată că obiectul solicitării nu reprezintă o prioritate, că o revenire la denumirea de Cluj ar atrge după sine necesitatea modificării tuturor actelor de identitate, administrative şmd, în care apare actualul nume al municipiului şi, nu în ultimul rînd, şi cel mai important lucru, faptul că denumirea de Cluj-Napoca atestă continuitatea acestei unităţi administrativ teritoriale.

„Noi, în schimb, sîntem de părere că atestarea sau infirmarea acestei continuităţi se face în cadrul ştiinţelor istorice iar denumirea Cluj-Napoca, în sine, atestă o altă continuitate, cea a viziunii voluntariste ceauşiste asupra istoriei oraşului nostru”, replicau, la un moment dat petiţionarii refuzaţi de municipalitate. De menţionat – deşi e la mintea cocoşului -, un lucru nespus, dar deloc lipsit de importanţă este faptul că denumirea de Cluj-Napoca nu poate fi tradusă în limba maghiară, aşa cum denumirea de Cluj ar putea lesne deveni Kolozsvár.

Argumentul istoric, dat de consiliera Ligia Bocşe – anagajat al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei -, s-a aşezat „mănuşă” peste bălăcărelile celor deranjaţi de fapt nu de denumirea municipiului, ci de faptul că aceasta nu suportă traducerea în limba maghiară.

„Istoria Clujului, a Cluj-Napoca, nu începe în secolul XVIII, XX, sau XII. Este o aşezare pe care foarte mulţi specialişti o datatează încă din epoca neolitică, respectiv zonele limitrofe aşezării de astăzi, Cluj-Napoca. Prima atestare e cea a geografului grec Ptolemeu, care identifică pe aceste meleaguri aşezarea Napuca. O bornă descoperită la Aiton, care datează din anul 107, atestă existenţa oraşului Napoca, de data această, aflîndu-ne deja în perioada de cucerire romană. Ca o recunoaştere a valorii spirituale, economice, strategice a comunităţii de aici, în anul 124 împăratul Hadrian ridică Napoca la rang de municipiu”, a explicat Bocşe.

„Aceste lucruri nu sînt deloc noi, ele sînt arhicunoscute în lumea specialiştilor şi bine împămîntenite în cultura generală a românilor şi a altor popoare – nu este nici un fel de noutate. Denumirea de Cluj-Napoca ne reprezintă”, a conchis consiliera, arătînd, totodată că, potrivit izvoarelor istorice, denumirea de Cluj este ulterioară celei de Napoca. „Denumirea de Cluj apare prima dată în secolul XII, sub formula de Castrum Clus. Probabilitatea cea mai mare, Clus reprezintă traducerea expresiei vale îngustă între dealuri sau între munţi. Sigur, toate denumirile erau în latină, aceasta fiind limba în care se tratau lucrurile la nivel înalt sau se încheiau relaţiile oficiale. În motivare (a petiţionarilor – n.r.)s-a pus în discuţie faptul că Napoca a fost adăugat Clujului într-o epocă foarte tîrzie a istoriei noastre şi într-un moment de care nu totdeauna ne face plăcere să ne amintim. Eu consider argumentarea din decretul de stat (dat de Ceauşescu –n.r.) a fi cît se poate de cu bun simţ, pertinentă şi reală. Nu văd nimic interpretabil nici politic, nici economic, nici în altă formulă – ci, pur şi simplu o recunoaştere a vechimii, a continuităţii şi a importanţei acestui neam pe teritoriul acestei zone”, a mai argumentat Ligia Bocşe.

Deşi era vorba doar despre o informare – care, potrivit uzanţelor, nu trebuia votată – consilierii locali au decis să-şi consemneze totuşi poziţia prin vot. Drept urmare, păstrarea denumirii de Cluj-Napoca a fost votată cu o largă majoritate. Aşa cum era de aşteptat, singurii „oponenţi” ai ideii au fost cei patru consilieri ai UDMR, care s-au abţinut de la vot.

Adriana STUPAR

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.