Putin – ostaticul instinctelor perimate

The New York Times

Vladimir Putin, care a crescut într-o casă meschină cu mai multe apartamente, şi-a petrecut peste 10 ani într-o ciudată lume de slugi şi milogi. În toamna anului trecut, un client al unui restaurant de lux a asistat la “un ritual demn de un ţar”: “Premierul Putin a înţepenit pe loc, privind ţintă înainte şi lăsîndu-şi braţele să atîrne în jos. Imediat a apărut un asistent, care a scos în tăcere geaca de pe Putin şi a dispărut. Un al doilea asistent a adus un sacou şi l-a pus pe umerii premierului. După aceasta, Putin a mers înainte, fără niciun cuvînt, ca şi cum nici nu s-ar fi oprit”.

Astăzi, însă, Putin se află în faţa celei mai mari probleme a vieţii: va trebui să se confrunte cu o societate care în timpul conducerii sale s-a schimbat radical, în vreme ce el a rămas, practic, acelaşi. În timpul celui de-al treilea mandat prezidenţial, Putin va fi nevoit să răspundă cumva la faptul că societatea cere extinderea împuternicirilor sale în conducerea Rusiei. Popularitatea lui Putin, odată fenomenală, slăbeşte treptat şi el va trebui să caute alte modalităţi de garantare a legitimităţii sale.

Dacă Putin nu va deveni un lider mai democrat, în anii care urmează sînt posibile revolte. În mod instinctual Putin este un lider autoritar: chiar dacă va alege un drum liberal, el va face acest lucru nu cu inima, ci cu mintea şi sub presiune, pentru că se teme.

Putin a apărut în mod inopinat la mitingul pentru susţinerea candidaturii sale.

Putin a fost întîmpinat cu prelungi strigăte de aprobare, însă această agitaţie nu ascunde faptul că cel de-al treilea mandat prezidenţial va deveni pentru Putin unul final.

Astăzi, este greu să-ţi mai aminteşti cum era Putin în 1999: pe atunci, el trecea neobservat. Apoi s-a întîmplat ceva magic: Putin a demonstrat o extraordinară capacitate de a exprima gîndurile ruşilor simpli. Probabil, Putin şi-a dobîndit această calitate de pe vremea cînd lucra pentru KGB, fiind învăţat să racoleze informatori.

Putin producea pe atunci impresia unui politician ferm, dur şi eficient, iar ratingul său a crescut instantaneu. Potrivit secretarului său se presă, Dmitri Peskov, imaginea publică a lui Putin, inclusiv “cuvintele pipărate”, sînt creaţia sa.

La ora actuală, consilierii se tem să-l atenţioneze pe Putin cu privire la eventuale declaraţii şi gesturi necugetate, afirmă politologul rus Gleb Pavlovski. Ca urmare, erorile s-au acumulat, iar ruptura dintre lider şi clasa urbană de mijloc a devenit evidentă.

Cu toate acestea, la miting Putin a vrăjit din nou mulţimea cu discursul său. Însă, Putin a rămas ostaticul instinctelor perimate: el întinde mîna către ruşii care au trecut în tabăra opoziţiei, însă în mod involuntar îi cataloghează ca arme oarbe ale unui inamic ascuns; recunoaşte necesitatea unei concurenţe politice, însă nu doreşte să cedeze din împuternicirile sale; se înconjoară doar de ajutoare şi consilieri incontestabil loiali.

Cu zece ani în urmă, după cum afirmă biograful său german Alexander Rahr, Putin i-a spus că va face din preşedinţia rusă o instituţie democratică şi că se va retrage la finalul mandatului său.