Publicitate

Radu VIDA

radu vidaDacă acceptăm că ştiinţa de a face publicitate a atins cote dintre cele mai înalte, atunci trebuie să fim de acord că analogiile epistemologice ale acestui limbaj specific trebuie să intre într-un amplu proces de reforme. Textul, vocea şi imaginea publicitară au nevoie de o adecvare la situaţia economică şi – o să vă mire! – estetică a gustului publicului. Iar imitaţiile, stîngace, să recunoaştem, trebuie aruncate la lada de gunoaie a istoriei acestei activităţi media.

Mesajele publicitare au directă legătură cu nivelul de cultură al maselor, ceea ce ne îndeamnă să concluzionăm că, indiferent de împrejurări, idiotismele nu-şi au locul în peisajul atît de variat al reclamelor. Lumea de la noi nu s-a emancipat neapărat printr-o (mai) solidă cultură la nivelul întregii populaţii, dar contactul nemijlocit, de cele mai multe ori, cu publicitatea de cea mai bună calitate, accesul la produse fabricate impecabil ş.a.m.d. permit comparaţii şi, de ce nu?, selecţii dintre cele mai riguroase. Nu ne referim neapărat la aspectele metafizice de la nivelul filosofiei limbajului, pentru că lucrurile sînt mult mai simple decît par. O anume reclamă în „tutu” a unui libidinos gras şi cu zîmbet continuu, dar tîmp, pentru atragerea unor clienţi la o anume bancă, a oripilat o parte din populaţia consumatoare de reclame. Iar consecinţele au fost dezastruoase. Cu toate că, la începutul campaniei, ”glumiţa” şi, mai ales, bogăţia pieptului unei celebre cîntăreţe a atras atenţia.

Prin acest exemplu vrem să atragem atenţia asupra grijii pentru calitatea reclamelor, grijă care va trebui să fie tot mai mult inclusă în strategiile de publicitate, relaţia dintre sunet, imagine şi layout fiind primordiale.
În continuare se merge pe metoda facilă şi, poate, mai ieftină a fluturaşilor. Împărţiţi la colţ de stradă sau de căte curieri prost instruiţi, acest soi de reclame ocolesc „publicul ţintă”. Iar mişcarea aleatorie nu aduce nimic bun. Fiţuicile, de cel mai multe ori, îngrijit lucrate şi full color, sînt aruncate în primul tomberon sau pe casa scărilor. Eficienţa? Aproape de „0”.

Ciudat lucru, a scăzut cea mai eficientă modalitate de a atrage cumpărătorii spre ţintele propuse: televiziunea, radioul şi ziarele. Ordinea ar fi trebuit să fie inversă, pentru că ziarul poate fi oricînd reluat, pentru o adresă, un număr de telefon etc.), ceea ce nu se poate realiza în cazul celorlalte mijloace de comunicare în masă.

Pe de altă parte, un sondaj ROADS, elaborat de IABR şi PwC Romania, arată că publicitatea on-line a crescut, în 2014, cu 7%. Aici trebuie precizat că nu există rapoarte complete asupra atragerii de publicitate de către giganţii Google şi Facebook, doar raportări răzleţe din contabilitatea unor firme terţe. Am spus „ciudat” pentru că mediul on-line este cel mai puţin interesat de reclamă, arată studii internaţionale de psihologie. Segmentele de utilizatori tineri ignoră în totalitate aceste reclame (excepţii fac doar ofertele de telefonie mobilă şi electronice), iar cei peste 40-50 de ani îşi satisfac nevoia de consumatori de reclame din ziare, posturi de radio şi calupurile tv. (E adevărat că şi la nivelul întregii Uniuni Europene reclamele on-line au crescut cu 11,8%, avînd ca referinţă tot anul 2014. Dar aici se constată o înclinare a balanţei utilizatorilor Internet la vîrste mai înaintate, presupunîndu-se că şi beneficiarii de reclame sînt mai mulţi decît la noi.)

Fără să facem o pledoarie pro domo, trebuie spus în încheiere că reclama a devenit parte a vieţii economice şi sociale. Aşa că, aproximarea semantică nu-şi are locul în campaniile de reclame eficiente. Consumatorul de publicitate are nevoie de timp pentru a decoda mesajul. Iată un motiv în plus pentru ca neologismele călătoare şi terminologia de specialitate din alte lumi, care nu au echivalenţe în română, să-şi găsească cărarea spre lectură tihnită. Pentru a nu altera eficienţa reclamei, desigur.

Articole din aceeasi categorie