Publicaţii clujene “Tribuna”, nr. 229, 16 – 31 martie 2012. De ce-i stresat poporul ?

Prefer să încep cu articolul semnat de Radu Ţuculescu, rînduri de o actualitate frapantă, adevărate din păcate, rînduri care punctează stări de fapt, nu din cele mai fericite. Poporul, român desigur, este stresat şi are toate motivele să fie stresat mai ales că “alta-i viaţa în libertate… (…) Prin urmare, din găini stresate nu pot ieşi decît ouă stresate ! Ouăle respective sînt mîncate de oameni (care şi ei sînt fiinţe vii dar nu fac ouă) şi astfel, în mod cît se poate de logic, aceştia devin stresaţi la rîndul lor (…) Morcovul, ceapa şi celellate legume, cică bio, crescute pe bază de îngrăşăminte naturale, conţin o altă doză de stres ! Nici cu animalele fără pene nu stăm mai bine. Şi ele, pentru obţinerea unor producţii rapide şi mari, sînt crescute în condiţii de stres. Urmînd aceeaşi logică, şi carnea, de porc ori de vită, are acumulată în ea o doză bună de stres. Prin urmare, stresul poporului se datorează … halitului ! Iar cînd poporul devine prea stresat, îl apucă ieşitul în stradă unde urlă, nici el nu ştie de ce, se manifestă brutal, ba chiar are reacţii de revoltă !” Un articol de citit, de luat aminte, cu toate adevărurile, deloc cosmetizate.

Recentul număr 229 merită toată atenţia. Este numărul care trezeşte interes prin toate articolele şi semnăturile. Reţin prin urmare atenţia, Grădina cu Îngeri a doamnei Silvia Radu (“Deschizîndu-se sub semnul angelic, expoziţia d-nei Silvia Radu reia polemica asupra cutumelor perceptive referitoare la situarea zonei sacrului în perimetrul fluid al artelor vizuale contemporane”); Calul de luptă, Izgoniţi din regatul iubirii, Bizara viaţă de cuplu, Hedda Gabler – o lebădă rănită în zbor (“Cred că pentru Andrei Şerban, Hedda Gabler de azi e un fel de portret al artistului la maturitate”), Jazz în extremitatea de Est a Bătrînului Continent, Cu totul goi : ‘Full Monty’, La balul lăudat…, Marele, unicul Thelonious Monk în ‘jazz story’, Lawrence Durrell la centenar, Boala – între deficienţă şi libertate, Involuntarul meu destin politic, Lumea literară sau ‘Clujul interbelic’, Din simbolistica Clujului – Vremuri de azi şi de demult, interviul cu istoricul prof. dr. Nemeth Gyorgy/Religio academici, Brâncuşi – Serra – O punere în scenă în secţiunea ‘arte’, articolul dedicat acad. Virgil Vătăşianu – “Vir doctus lauro dignus”, poeziile semnate de Mariana Bojan şi Andra Rotaru, proza lui Andrei Mocuţa, Războiul Jderilor cu antihristul, Jurnalismul ca gen, Vandalism în ‘sare-n ochi’, Poezia lui Sorin Mărculescu în ‘lecturi’, Radu Aldulescu : două romane în ‘comentarii’, Provocările unui cercetător modern, O lectură mistică, (D.)stabilizator de arome în ‘cărţi în actualitate’, Român în Europa – european în România (editorial semnat de Flavia Topan, actual ca temă tratată, “român în Europa versus european în România”), 10 ani de … Mişcare literară. Dacă e să scriu despre autori, atunci trebuie amintiţiLivius George Ilea, Lucian Maier, Alexandru Jurcan, Claudiu Groza, Virgil Mihaiu, Adrian Ţion, Ioan Muşlea, Virgil Stanciu, Ionela Florin Iacob, Aurel Sasu, Petru Poantă, Dumitru Suciu, Septimiu Jugrestan, Stelian Mândruţ, Ovidiu Pecican, Laszlo Alexandru, Horia Lazăr, Ion Pop, Constantin Cubleşan, Ştefan Manasia, Dorin Mureşan, Liliana Burlacu, Ion Pavel Azap, Andrei Mocuţa, Szabo Csaba.

Mă opresc în cîteva rînduri asupra articolului Jurnalismul ca gen de Horia Lazăr. Este şi reflexul redactorului de cotidian, dorinţa de a semnala două noi publicaţii care completează fericit, literatura de profil, Gen, text şi discurs jurnalistic. Tipologia şi dinamica genurilor în presa scrisă română şi franceză, respectiv Aspects de la problematique des genres dans le discours mediatique, două cărţi de specialitate care repet, “umplu un gol, fiecare în felul lui. Cel publicat de editura Tritonic e o descriere amănunţită a tehnologiilor de producere a textelor jurnalistice şi de punere în formă a lor (…) Volumul în franceză publicat de casa Cărţii de Ştiinţă, e cules îngrijit şi scrupulos (…) … dimensiunea predominant lingvistică a abordărilor îl instalează la intersecţia dintre jurnalism şi pragmatica genurilor”.

Demostene ŞOFRON